BALABÁN, balabani, s. m. 1. (Înv.) Specie de șoim mic. 2. (Reg.) Chefal. – Din tc. balaban.

balabán¹ sm [At: CANTEMIR, I. I. I, 31 / Pl: ~i / E: tc balaban] (Orn; înv) Specie de șoim.

balabán³, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~i, ~e / E: nct] (Reg) Mare¹ (1).

balabán² sm [At: ANTIPA, F. I. 76 / Pl: ~i / E: tc balâbân] (Iht; reg) Chefalul-mare (Mugii cephalus).

balabán² s.m. (iht.; reg.) Chefal-mare (Mugil cephalus). pl. -i. /<tc. balâbân.

balabán¹ s.m. (ornit.; înv.) Specie de șoim. • pl. -i. /<tc. balaban.

BALABÁN, balabani, s. m. (Zool.) Șoim. – Comp. cuman balaban.

balaban m. 1. specie de șoim mic (termen învechit); 2. alt nume dat chefalului. [Turc. BALABAN].

Balaban m. numele unei insule în Ialomița și al unui pisc în munții Buzăului.

balabán m. (rut. rus. turc. balaban). L.V. (Cant.) Un fel de șoĭm. Azĭ. Dun. de jos, Dobr. Chefal cu capu mare. (mügil cápito și mugil auratus).

bălăbán sn [At: COMAN, GL. / Pl: ~e / E: nct] (Reg) Vas închis, confecționat din lemn.

balabán² (înv., reg.) s. m., pl. balabáni

balabán¹ (reg.) adj. m., pl. balabáni; f. balabánă, pl. balabáne

balabán (șoim, pește) s. m., pl. balabáni

BALABÁN s. v. chefal.

balaban s. v. CHEFAL.

BALABAN, Alexandru T. (n. 1931, Timișoara), inginer chimist român. Acad. (1990), prof. univ. la București. Cercetări teoretice și experimentale privind aplicații ale teoriei grafurilor în chimie, aromaticitatea, compușii heterociclici (săruri de piriliu, piridine etc.), compuși organici marcați.

BALABAN < tc. balaban o rasă de șoimi (Păs). 1. – mold. (Has), nume folosit de armeni și de poloni (Costin). 2. Bălăban (Ard I; Paș).

balaban, balaban s. m. polițist