chefal sm [At: ANTIPA, F. I, 74 / Pl: ~i / E: ngr ϰέφαλο] (Iht) 1 Pește mare din familia acantopterigienilor, cu partea superioară a capului mare și turtită, care aduce la formă cu cleanul (Mugil capita sau cephalus). 2 (Reg; îs) ~ul cu capul mare Balaban.

CHEFAL sm. 🐟 Pește de mare cu capul gros, de coloare cenușie, bătînd în albastru pe spate, și argintiu pe burtă, ale cărui icre, foarte prețuite, se conservă învelite în ceară; numit și „platarin” (Mugil capito) (🖼 1086); o altă varietate a acestui pește, cu capul mare, care trăește în marea Neagră (Mugil cephalus) (🖼 1087), poartă numirile de „chefal-mare”, ,„laban”, „balaban” sau „parios”; se dă numirea de „chefal-mic” sau „ilarie” unei varietăți mici a acestui pește (Mugil saliens) toate aceste varietăți se consumă adesea sărate și afumate și sînt cunoscute în comerț sub numele de „licurini” [ngr.].

CHEFAL, chefali, s. m. Pește de mare de culoare cenușie, bătînd în albastru pe spate și argintiu pe burtă, cu partea superioară a capului mare și turtită (Mugii capito și Mugil cephalus).

CHEFAL, chefali, s. m. Pește de mare de culoare cenușie, cu partea superioară a capului mare și turtită (Mugil capito și cephalus). – Ngr. kéfalos.

CHEFAL ~i m. Pește marin cu corpul alungit, cu gura obtuză și cu solzi mari, care trăiește în ape dulci sau salmastre. /<ngr. kéfalos

chefal m. un fel de pește cu capul mare (Mugil cephalus): icre tari de chefal FIL. [Gr. mod. KÉPHALOS].

chefál m. (ngr. kéfalos, adică „căpățînos”. Cp. cu zlăvoacă). Un mic pește marin (mugil céphalus). V. balaban, licurin, ilar.

chefal s. m., pl. chefali

chefal s. m., pl. chefali

chefal s. m., pl. chefali

chefal, -li.

chefal (chefali), s. m. – Specie de pește marin (Mugil cephalus). – Mr. chefal. Ngr. ϰέφαλος (Cihac, II, 645; Gáldi 163); cf. alb. kjefëlj (Meyer 221), tc., bg. kefal, rut. kefalĭ (Vasmer 553).

CHEFÁL s.m. În general, pește din fam. mugilidae (chefali), având corpul alungit, solzi mari, cicloizi, capul ușor turtit, cu gura lată și obtuză și dințisori ca niște perii; populează apele dulci sau salmastre, legate de mare, în Oceanul Atlantic, Marea Nordului, Mediterana și lacurile litorale ale Mării Negre; Chefal-mare sau platarin (Mugil capito) de 40-50 cm lungime; Chefal-cu-cap-mare sau laban (Mugil cephalus) de până la 55 cm; Chefal-auriu sau singhil (Mugil auratus), de 20-35 cm; Ostreinos (Mugil saliens) de 20-30 cm.

CHEFAL (< ngr.) s. m. Pește teleostean, marin, migrator, din familia mugilide, răspîndit pe litoralul european și african al Oc. Atlantic, în mările Mediterană, Neagră, Azov, de c. 20-50 cm și 200-800 g, cu corpul fusiform, solzi și pe cap, de culoare cenușiu-verzui-albăstrui cu auriu și argintiu (Mugil auratus).

CHEFAL s. (IHT.) 1. (Mugil cephalus) (reg.) balaban, laban, pacios. 2. (Mugil capito) (reg.) platarin. 3. (Mugil saliens) (reg.) ilarie.

CHEFAL s. (IHT.) 1. (Mugil cephalus) (reg.) balaban, laban, pacios. 2. (Mugil capito) (reg.) platarin. 3. (Mugil saliens) (reg.) ilarie.