22 de definiții pentru bagatelă bagatel (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BAGATÉLĂ, bagatele, s. f. 1. Lucru de mică importanță; obiect de mică valoare, neînsemnat; fleac. 2. Piesă muzicală instrumentală scurtă, de obicei pentru pian. [Var.: bagatel s. n.] – Din it. bagattella, fr. bagatelle.

bagate sf [At: CRITIL, ap. HEM 2336 / V: bagatel sn, (rar) bagadel sn, (înv) băgă~, ~tea / Pl: ~le / E: fr bagatelle] 1 Întâmplare de mică importanță Si: fleac. 2 (Reg) Dantelă ușoară, lucrată de mână Si: horbotă. 3 Piesă muzicală instrumentală de scurtă durată, de obicei cu conținut liric. 4 Obiect de mică importanță. corectată

bagatélă s.f. 1 Lucru, fapt, întîmplare etc. de mică importanță, de valoare neînsemnată; fleac. Ce ai pățit e o bagatelă în comparație cu ce mi s-a întîmplat ieri. ◇ Concr. Ar fi bine să nu cumperi toate bagatelele. 2 (muz.) Piesă muzicală instrumentală de scurtă durată (de obicei avînd conținut liric), pe o temă ușoară, variată ca expresie și formă; bluetă. • pl. -e. și (înv.) bagatél, bagadél s.n., bagateá, băgătélă s.f. /<it. bagattella, fr. bagatelle, germ. Bagatelle.

BAGATÉLĂ, bagatele, s. f. 1. Lucru de mică importanță; obiect de mică valoare, neînsemnat; fleac. 2. Piesă muzicală instrumentală scurtă, de obicei cu conținut liric. [Var.: bagatél s. n.] – Din it. bagattella, fr. bagatelle.

BAGATÉLĂ, bagatele, s. f. 1. Lucru de mică importanță, lucru de nimic, o nimica toată, fleac. Triizăci și doi de galbini.O bagatelă. ALECSANDRI, T. I 80. O vorbă, o bagatelă le da prilej de sfadă. NEGRUZZI, S. II 242. În zadar, mai deunăzi, am vrut, prin poezie, Să scap d-o bagatelă, d-o mică datorie. ALEXANDRESCU, P. 81. ♦ (Concretizat) Ai făcut inventariul tuturor bagatelelor din colonadă. NEGRUZZI, S. I 329.Mică compoziție muzicală pe o temă ușoară. Bagatelă în stil romînesc a compozitorului I. Scărlătescu. – Variantă: bagatél, bagatele și (învechit) bagateluri (CREANGĂ, A. 81, FILIMON, C. 157), s. n.

BAGATÉLĂ, bagatele, s. f. 1. Lucru de mică importanță; fleac. ♦ Obiect de mică valoare, neînsemnat. 2. Mică compoziție muzicală pe o temă ușoară. [Var.: bagatél s. n.] – It. bagattella (fr. bagattelle).

BAGATÉLĂ s.f. 1. Lucru neimportant; fleac, nimic. ♦ Obiect de mică valoare. 2. Piesă muzicală scurtă, compusă pe o temă ușoară. [Var. bagatel s.n. / < fr. bagatelle, it. bagatella].

BAGATÉLĂ s. f. 1. lucru neimportant; fleac. ◊ obiect de mică valoare. 2. (muz.) piesă muzicală scurtă, pe o temă ușoară, variată ca expresie și formă; bluetă (2). (< fr. bagatelle, it. bagatella)

BAGATÉLĂ ~e f. 1) Compoziție muzical-instrumentală de proporții mici, scrisă pe o temă neînsemnată. 2) Lucru sau fapt lipsit de importanță; fleac. [G.-D. bagatelei] /<it. bagattella, fr. bagatelle

bagatelă f. 1. lucru de puțină valoare; 2. pl. bagateluri, un fel de horbote sau dantele: cearșaf cu bagateluri.

*bagatélă f., pl. e (fr. bagatelle, d. it. bagattella). Lucru de puțină valoare, fleac. – Vulg. -tel și -del, n., pl. -urĭ.

BAGATÉL s. n. v. bagatelă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bagatélă s. f., g.-d. art. bagatélei; pl. bagatéle

bagatélă s. f., g.-d. art. bagatélei; pl. bagatéle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BAGATÉLĂ s. 1. v. fleac. 2. v. mărunțiș.

BAGATE s. 1. fleac, nimic, (fam.) moft, (fig.) jucărie. (E o ~ să fac asta.) 2. chițibuș, fleac, mărunțiș, nimic, prostie, (înv.) blagomanie, (fam.) moft. (Nu te lega de ~e.)

arată toate definițiile

Intrare: bagatelă
bagatelă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bagate
  • bagatela
plural
  • bagatele
  • bagatelele
genitiv-dativ singular
  • bagatele
  • bagatelei
plural
  • bagatele
  • bagatelelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bagatel
  • bagatelul
  • bagatelu‑
plural
  • bagatele
  • bagatelele
genitiv-dativ singular
  • bagatel
  • bagatelului
plural
  • bagatele
  • bagatelelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bagatelă bagatel

  • 1. Lucru de mică importanță; obiect de mică valoare, neînsemnat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: fleac nimic (s.n.) attach_file 4 exemple
    exemple
    • Triizăci și doi de galbini. – O bagatelă. ALECSANDRI, T. I 80.
      surse: DLRLC
    • O vorbă, o bagatelă le da prilej de sfadă. NEGRUZZI, S. II 242.
      surse: DLRLC
    • În zadar, mai deunăzi, am vrut, prin poezie, Să scap d-o bagatelă, d-o mică datorie. ALEXANDRESCU, P. 81.
      surse: DLRLC
    • concretizat Ai făcut inventariul tuturor bagatelelor din colonadă. NEGRUZZI, S. I 329.
      surse: DLRLC
  • 2. Piesă muzicală instrumentală scurtă, de obicei pentru pian.
    surse: DEX '09 DLRLC DN MDN '00 sinonime: bluetă attach_file un exemplu
    exemple
    • Bagatelă în stil românesc a compozitorului I. Scărlătescu.
      surse: DLRLC
  • comentariu învechit Plural și (pentru varianta bagatel): bagateluri.
    surse: DLRLC

etimologie: