13 definiții pentru baccea


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

baccea sf [At: EMINESCU, I. V. 25 / Pl: ~ele / E: nct] (Fam; prt) 1 Bătrân nevoiaș. 2 Bătrân ramolit Si: babalâc, căzătură, hodorog. 3 Bătrân cu idei învechite.

BACCEÁ, baccele, s. f. (Depr.) Bătrân ramolit, cu idei învechite. – Et. nec.

BACCEÁ, baccele, s. f. (Depr.) Bătrân ramolit, cu idei învechite. – Et. nec.

BACCEÁ, boccele, s. f. (Peiorativ) Bătrîn neputincios, ramolit, cu idei învechite. V. babalîc, hodorog. Du-te numaidecît, pînă nu iese bocceaua, hoașca. M. I. CARAGIALE, C. 100. Apoi [tinerii întorși din Franța] s-au pus pe iscodit porecle bătrînilor. Ba strigoi, ba baccele, ba ciocoi, ba retrograzi. EMINESCU, I. V. 25.

BACCEÁ, baccele, s. f. (Depr.) Bătrân ramolit, cu idei învechite. – Comp. tc. bacı.

BACCEÁ ~éle f. depr. Bătrân (ramolit) cu idei perimate, retrograde. [Art. bacceaua; G.-D. baccelei; Sil. bac-cea] /Orig. nec.

bacceà m. bătrân retrograd (mai ales în idei); fie tânăr sau baccea. [Cf. turc. BAGČE, grădină, cu expresiunea o grădină de om, în sens ironic].

bacceá f., pl. ele (cp. cu turc. baghğy, vier). Fam. Iron. Hodorog, hodoroagă, bătrîn slăbit orĭ bătrînă slăbită.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bacceá (rar) s. f., art. bacceáua, g.-d. art. baccélei; pl. baccéle, art. baccélele

bacceá s. f., art. bacceáua, g.-d. art. baccélei; pl. baccéle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BACCEA s. babalîc, căzătură, hodorog, ramolit, (reg. și fam.) ghiuj, (reg.) jap, matuf, (prin Mold.) băbălău, (fig.) hîrb. (E o ~ !)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bacceá (baccéle), s. f. – Bătrîn decrepit, ramolit, terminat. Tc. bahsizça „fără valoare” (Iorgu, GS, IV, 381). Scriban se gîndește, cu mai puține șanse, de a se adeveri, la tc. baǵci.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

baccea, baccele s. f. (peior.) bătrân ramolit, cu idei învechite

Intrare: baccea
substantiv feminin (F154)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • baccea
  • bacceaua
plural
  • baccele
  • baccelele
genitiv-dativ singular
  • baccele
  • baccelei
plural
  • baccele
  • baccelelor
vocativ singular
  • baccea
plural
  • baccelelor

baccea

  • 1. depreciativ Bătrân ramolit, cu idei învechite.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: babalâc 2 exemple
    exemple
    • Du-te numaidecît, pînă nu iese bocceaua, hoașca. M. I. CARAGIALE, C. 100.
      surse: DLRLC
    • Apoi [tinerii întorși din Franța] s-au pus pe iscodit porecle bătrînilor. Ba strigoi, ba baccele, ba ciocoi, ba retrograzi. EMINESCU, I. V. 25.
      surse: DLRLC

etimologie: