16 definiții pentru bacantă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BACÁNTĂ, bacante, s. f. (La romani) Preoteasă a zeului Bachus; menadă. ♦ Fiecare dintre însoțitoarele zeului Bachus. ♦ Fig. Femeie destrăbălată. – Din fr. bacchante.

bacántă sf [At: EMINESCU, O. I, 289 / Pl: ~te / E: fr baccante] 1 Preoteasă a cultului lui Bachus Si: menadă. 2 (Fig) Femeie cu purtări libertine. 3 Fiecare dintre însoțitoarele zeului Bachus.

bacántă s.f. 1 (în antic. romană) Preoteasă a zeului Bachus care celebra bacanalele; menadă. ◆ Fiecare dintre însoțitoarele zeului Bachus. 2 Fig. Femeie cu purtări libertine, destrăbălată. • pl. -e. /<fr. bacchante, it. baccante; cf. lat. bacchans, -ntis <bacchari „a celebra sărbătorile lui Bachus”.

BACÁNTĂ, bacante, s. f. (La romani) Preoteasă a zeului Bachus; menadă. ◊ Fiecare dintre însoțitoarele zeului Bachus. ◊ Fig. Femeie destrăbălată. – Din fr. bacchante.

BACÁNTĂ, bacante, s. f. (În antichitatea romană) Preoteasă a zeului Bachus. Tu îmi pari ca o bacantă, ce-a luat cu-nșelăciune De pe-o frunte de fecioară mirtul verde de martir. EMINESCU, O. I 30.

BACÁNTĂ, bacante, s. f. (La romani) Preoteasă a zeului Bachus. ♦ Fig. Calificativ dat unei femei destrăbălate. – Fr. bacchante (lat. lit. bacchans, -ntis).

BACÁNTĂ s.f. 1. Preoteasă a cultului lui Bachus. 2. (Fig.) Femeie cu atitudini libertine. [< lat. bacchans, cf. fr. bacchante, it. baccante].

BACÁNTĂ s. f. 1. (la romani) preoteasă a cultului zeului Bacus; menadă; evie. 2. (fig.) femeie cu atitudini libertine. (< fr. bacchante)

BACÁNTĂ ~e f. mai ales la pl. 1) (în Roma antică) Preoteasă a zeului Bachus, care celebra bacanalele. 2) fig. Femeie desfrânată, de moravuri ușoare. /<fr. bacchante

bacantă f. 1. preoteasă a lui Bachus; 2. femeie destrăbălată: bacantă între vestale AL.

*bacántă f. pl. e (lat. bácchans, -ántis, part. prezent d. bacchari, a celebra misterele luĭ Bacu, a te agita). Preuteasă a luĭ Bacu, menadă. Fig. femeĭe foarte destrăbălată.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bacantă s. f., g.-d. art. bacantei; pl. bacante

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BACANTĂ s. (MITOL.) menadă. (~ din mitologia romană se numea menadă în mitologia greacă.)

Intrare: bacantă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bacantă
  • bacanta
plural
  • bacante
  • bacantele
genitiv-dativ singular
  • bacante
  • bacantei
plural
  • bacante
  • bacantelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bacantă, bacantesubstantiv feminin

  • 1. (La romani) Preoteasă a zeului Bachus. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00
    • format_quote Tu îmi pari ca o bacantă, ce-a luat cu-nșelăciune De pe-o frunte de fecioară mirtul verde de martir. EMINESCU, O. I 30. DLRLC
    • 1.1. Fiecare dintre însoțitoarele zeului Bachus. DEX '09 DEX '98
    • 1.2. figurat Femeie destrăbălată. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.