bacántă s.f. 1 (în antic. romană) Preoteasă a zeului Bachus care celebra bacanalele; menadă. ◆ Fiecare dintre însoțitoarele zeului Bachus. 2 Fig. Femeie cu purtări libertine, destrăbălată. • pl. -e. /<fr. bacchante, it. baccante; cf. lat. bacchans, -ntis <bacchari „a celebra sărbătorile lui Bachus”.