2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bacala sf vz bacalea

bacalà m. pește, adus din Țara Nouă și de pe coastele Irlandei, de coloare cenușie pătat cu galben, din al cărui ficat se extrage uleiu (Gadus morrhua). [Gr. mod.] V. batog.

bacalá f. (ngr. bakalâs). Un mare pește marin (Canada, Irlanda ș.a.) din al căruĭ ficat se scoate „untura de pește” (gadus mórrhua). V. batog și morugă.

bacálă sf [At: ȘEZ. II, 126 / Pl: ~le / E: nct] (Înv; Mol) 1 Belea de care nu mai poți scăpa. 2 (Îe) Cade (sau pici) ~ Cade necaz pe capul omului.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BACÁLĂ s. v. belea, bucluc, dandana, încurcătură, năpastă, neajuns, necaz, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, rău, supărare.

baca s. v. BELEA. BUCLUC. DANDANA. ÎNCURCĂTURĂ. NĂPASTĂ. NEAJUNS. NECAZ. NEMULȚUMIRE. NENOROCIRE. NEPLĂCERE. NEVOIE. PACOSTE. POCINOG. RĂU. SUPĂRARE.

Intrare: bacala
substantiv masculin (M94)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bacala
  • bacalaul
  • bacalau‑
plural
genitiv-dativ singular
  • bacala
  • bacalaului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: bacală
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • baca
  • bacala
plural
  • bacale
  • bacalele
genitiv-dativ singular
  • bacale
  • bacalei
plural
  • bacale
  • bacalelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)