bacala sf vz bacalea

bacalá s.f. v. bacalea.

bacalà m. pește, adus din Țara Nouă și de pe coastele Irlandei, de coloare cenușie pătat cu galben, din al cărui ficat se extrage uleiu (Gadus morrhua). [Gr. mod.] V. batog.

bacalá f. (ngr. bakalâs). Un mare pește marin (Canada, Irlanda ș.a.) din al căruĭ ficat se scoate „untura de pește” (gadus mórrhua). V. batog și morugă.

bacală sf [At: ȘEZ. II, 126 / Pl: ~le / E: nct] (Înv; Mol) 1 Belea de care nu mai poți scăpa. 2 (Îe) Cade (sau pici) ~ Cade necaz pe capul omului.

bacalea sf [At: ENC. AGR. / V: -la / Pl: ~ele / E: nct] (Iht; înv) Denumire comercială a peștelui Morna Gadus, care se pescuia în apele reci ale Atlanticului și se vindea sărat Si: bacaliar.

bacaleá s.f. (iht.) Pește oceanic de culoare cenușie, cu pete galbene, comercializat sărat (Gadus morrhua). pl. -ele. și bacalá s.f. /cf. ngr. βακαλεα.

bacala s. m.

BACALĂ s. v. belea, bucluc, dandana, încurcătură, năpastă, neajuns, necaz, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, rău, supărare.

bacală s. v. BELEA. BUCLUC. DANDANA. ÎNCURCĂTURĂ. NĂPASTĂ. NEAJUNS. NECAZ. NEMULȚUMIRE. NENOROCIRE. NEPLĂCERE. NEVOIE. PACOSTE. POCINOG. RĂU. SUPĂRARE.