5 definiții pentru bacală

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

baca sf [At: ȘEZ. II, 126 / Pl: ~le / E: nct] (Înv; Mol) 1 Belea de care nu mai poți scăpa. 2 (Îe) Cade (sau pici) ~ Cade necaz pe capul omului.

bacalá f. (ngr. bakalâs). Un mare pește marin (Canada, Irlanda ș.a.) din al căruĭ ficat se scoate „untura de pește” (gadus mórrhua). V. batog și morugă.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BACA s. v. belea, bucluc, dandana, încurcătură, năpastă, neajuns, necaz, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, rău, supărare.

baca s. v. BELEA. BUCLUC. DANDANA. ÎNCURCĂTURĂ. NĂPASTĂ. NEAJUNS. NECAZ. NEMULȚUMIRE. NENOROCIRE. NEPLĂCERE. NEVOIE. PACOSTE. POCINOG. RĂU. SUPĂRARE.

Intrare: bacală
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • baca
  • bacala
plural
  • bacale
  • bacalele
genitiv-dativ singular
  • bacale
  • bacalei
plural
  • bacale
  • bacalelor
vocativ singular
plural