2 intrări
13 definiții

Explicative DEX

băcăi v vz bâcâi

bâcâi1 vi [At: BIBLIA (1688), ap. HEM 2814 / V: băcăi / Pzi: -iesc și bâcâi / E: nct] (Înv; iuz) 1 (D. trâmbiță) A (ră)suna. 2 (D. inimă) A ticăi.

BÎCÎI (-îiu) vb. intr. 1 A lovi făcînd sgomot: cîrja cea dumnezeiască tot în cap bîcîia (RV.-CRG.) 2 A răsuna, a suna: făcutu-m’am aramă răsunînd au tîmpănă băcăind (BIBL.) 3 A tîcîi, a bate (vorb. de inimă): îmi bîcîia inima (JIP.) [onom.].

BÎCÎIRE sf., BÎCÎIT sbst. Faptul de a bîcîi.

BÎCÎI, bîcîi, vb. IV. Intranz. (Înv. și reg.; despre inimă) A bate neregulat; a ticăi. ♦ A lovi făcînd zgomot.

băcăì v. a bate pulsul, a palpita. [Onomatopee].

bîcîĭ a-i, v. intr. (d. bîc). Rar. Tîcîi: îmi bîcîĭe inima.

Ortografice DOOM

bâcâi (a ~) (reg., înv.) vb., ind. prez. 3 bâcâie, imperf. 3 pl. bâcâiau; conj. prez. 3 să bâcâie corectat(ă)

bâcâi (a ~) vb., ind. prez. 3 bâcâie, imperf. 3 sg. bâcâia; conj. prez. 3 să bâcâie

bâcâi vb., ind. prez. 1 sg. bâcâi, imperf. 3 sg. bâcâia

Argou

bâcâi, bâcâi, v. t. (intl.) a bate rău de tot.

Sinonime

BÂCÂI vb. v. bate, palpita, pulsa, tăcăi, ticăi, tresări, zbate, zvâcni.

bîcîi vb. v. BATE. PALPITA. PULSA. TĂCĂI. TICĂI. TRESĂRI. ZBATE. ZVÎCNI.

Intrare: băcăire
băcăire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băcăire
  • băcăirea
plural
  • băcăiri
  • băcăirile
genitiv-dativ singular
  • băcăiri
  • băcăirii
plural
  • băcăiri
  • băcăirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: bâcâire
bâcâire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bâcâire
  • bâcâirea
plural
  • bâcâiri
  • bâcâirile
genitiv-dativ singular
  • bâcâiri
  • bâcâirii
plural
  • bâcâiri
  • bâcâirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bâcâi, bâcâiverb

învechit ieșit din uz
  • 1. (Despre trâmbiță) Răsuna, suna. MDA2 CADE
    • format_quote Făcutu-m’am aramă răsunînd au tîmpănă băcăind. (BIBL.) CADE
  • 2. regional (Despre inimă) A bate neregulat. MDA2 CADE DLRM
    • format_quote Îmi bîcîia inima. (JIP.) CADE
  • 3. A lovi făcând zgomot. CADE DLRM
    • format_quote Cîrja cea dumnezeiască tot în cap bîcîia. (RV.-CRG.) CADE
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.