Definiția cu ID-ul 1336950:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BÎCÎI (-îiu) vb. intr. 1 A lovi făcînd sgomot: cîrja cea dumnezeiască tot în cap bîcîia (RV. CRG.) ¶ 2 A răsuna, a suna: făcutu-m’am aramă răsunînd au tîmpănă băcăind (BIBL.) ¶ 3 A tîcîi, a bate (vorb. de inimă): îmi bîcîia inima (JIP.) [onom.].