5 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

báca i [At: ȚICHINDEAL, F. 297/12 / E: srb baka] (Înv; iuz; Ban; întărește o afirmație cu care se răspunde la o întrebare) Sigur că da.

bácă sf [At: LTR2 / Pl: bace / E: lat bacca] Fruct cu pericarp cărnos, cu miezul zemos, conținând una sau mai multe semințe.

bấca [At: ALECSANDRI, T. 441 / E: fo] (Înv) 1 i Cuvânt cu care se avertizează copiii să nu cadă Vz buf. 2 i (Înv; iuz; îe) A da (sau a veni, a face) – A cădea. 3 sn (Îljc; iuz) Pământ.

bâ2 sf [At: ARH. OLT. XXI, 257 / Pl: bâci / E: nct] (Olt; d. cal sau bou; îe) A prinde ~ A avea obiceiul de a nu trage o greutate prea mare, mai ales la deal.

bấcă1 sf [At: DELAVRANCEA, S. 167 / Pl: bâci / E: ns cf bâc1, bică] (Îljc; înv; iuz) Mamă.

BÁCĂ, bace, s. f. Fruct cu pericarp cărnos, cu pieliță subțire și cu miezul zemos, în care se află semințele. – Din it., lat. bacca.

BÁCĂ, bace, s. f. Fruct cu pericarp cărnos, cu pieliță subțire și cu miezul zemos, în care se află semințele. – Din it., lat. bacca.

BÁCĂ, bace, s. f. Nume dat fructelor cărnoase, cu pielița subțire și cu miezul zemos, în care se află semințele. Boaba de strugure este o bacă.

BÁCĂ, bace, s. f. Nume dat fructelor cărnoase, cu pielița subțire și cu miezul zemos, în care se află semințele. Afina este o bacă.It. bacca (lat. lit. baca).

BÁCĂ s.f. Fruct cărnos, cu miezul zemos, conținând una sau mai multe semințe. [< lat. bacca].

BÁCĂ s. f. fruct cărnos, cu pieliță subțire și cu miezul zemos. (< lat. bacca)

BÁCĂ báce f. Fruct cărnos cu miezul suculent, în care se află una sau mai multe semințe (reprezentanți: agrișa, coacăza). [G.-D. bacei] /<it., lat. bacca

bâca int. numai în expresiunea a face bâca, a cădea; era să facă bâca AL. [Vorbă din graiul copiilor].

*bácă f., pl. e (lat. baca, bacca, bobiță). Bot. Boabă, bobiță, fruct cărnos cu maĭ mulțĭ sîmburĭ micĭ, ca la dafin, agriș, poamă ș.a. V. drupă.

bîca adv. (rudă cu bîldîbîc). Mold. A face (ori a da) bîca, a cădea (în limba copiilor).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bácă s. f., g.-d. art. bácei; pl. báce

bấca (reg.) adv., interj.

bácă s. f., g.-d. art. bácei; pl. báce

BẤCA adv. Atenționare făcută unui copil mic care ar putea să se lovească.

arată toate definițiile

Intrare: baca
baca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: bacă
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ba
  • baca
plural
  • bace
  • bacele
genitiv-dativ singular
  • bace
  • bacei
plural
  • bace
  • bacelor
vocativ singular
plural
Intrare: Băca
Băca nume propriu
nume propriu (I3)
  • Băca
Intrare: bâca
bâca adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • bâca
Intrare: bâcă
substantiv feminin (F48)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bâ
  • bâca
plural
  • bâci
  • bâcile
genitiv-dativ singular
  • bâci
  • bâcii
  • bâchii
  • bâcăi
plural
  • bâci
  • bâcilor
vocativ singular
plural

bacă

etimologie: