babcă¹ sf [At: DA ms / Pl: ~bce și băbci / E: ucr, rs, pn бaбaica] (Agr; Buc) Mică nicovală, bătută într-un țăruș de lemn înfipt în pământ, pe care cosașii își bat coasa Cf: batcă¹, bătălâie.

bábcă s.f. v. batcă¹.

batcă² sf [At: CV, 1950, nr. 4 / Pl: ? / E: nct] Unealtă a dogarului în formă de ciocan, cu o parte șănțuită.

batcă⁵ sf [At: H I, 269 / Pl: ~tce / E: vsl бабко] (Iht; rar) Pește nedefinit mai îndeaproape.

batcă⁴ sf [At: MARIAN, O. II, 400 / Pl: ~tce / E: pbl vsl *бабка cf vsl баба] (Reg) Pelican.

batcă¹ sf [At: DOSOFTEI, V. S. II, 12 / V: bat- / Pl: ~tce, bătce / E: cf babcă] (Agr; Mol; Buc) Babcă¹.

bátcă² s.f. (reg.) Nicovală mică pe care se ascute coasa, bătînd-o cu ciocanul. • pl. -ce. /cf. bate.

bátcă¹ s.f. 1 (iht.) Pește teleosteean, verde-albăstrui pe spate și argintiu pe abdomen, asemănător cu plătica (Blicca björkna). 2 (ornit.; reg.) Pelican (Pelecanus onocrotalus). • pl. -ce, bătci. și bábcă s.f. /<ucr. бабца, după bate.

BATCĂ¹ (pl. -ce) sf. 🚜 Un fel de nicovală mică înfiptă într’o bucată de lemn ascuțită și pe care cosașul își ascute coasa, bătînd cu un ciocănaș (🖼 415) [rut. babka, refăcut după a bate].

BATCĂ⁵ (pl. -ce) sf. 🐟 1 BABUȘCĂ2 ¶ 2 Pește de 20-25cm. ce seamănă cu plătica și trăește prin bălțile Dunării; numit și „bătculiță”, „corbancă”, „corpa(n)că”, „corpănică”, etc. (Blicca bjǒrkna) (🖼 416) [sl. *babka < baba; comp. rut. babka].

BATCĂ⁴ (pl. -ce) sf. 🐦 – BABIȚĂ¹ 1 [sl. *babka < baba (blg. cu același înțeles)].

BATCĂ, batde, s. f. Un fel de nicovală mică, pe care cosașul își bate coasa. Ian dă-mi batea și ciocanul din blidari. CONTEMPORANUL, IV 82S.

BATCĂ³, batce, s. f. Pește mic, asemănător cu plătica, verde-albăstrui pe spate și argintiu pe abdomen (Blicca björkna). – Ucr. babka.

BATCĂ¹, batce, s. f. Nicovală mică pe care cosașul își ascute coasa, bătînd-o cu ciocanul. – Ucr. babka (refăcut după bate).

BATCĂ³ ~ce f. Pește dulcicol asemănător cu plătica, având spatele verde-albăstrui și abdomenul argintiu. [G.-D. batcei] /<ucr. babka

BATCĂ¹ ~ce f. reg. Nicovală (mică) pe care se bate coasa pentru a o ascuți. [G.-D. batcei] /<ucr. babka

batcă f. Mold. 1. babiță; 2. unealtă de fier în formă de nicovală pe care se bate coasa; 3. pește ce seamănă cu plătica (Blicca). [Rus. BATĬKA, tată, moș: pentru sensurile metaforice, cf. babă, babiță, băbușcă și moș].

1) bátcă f., pl. e saŭ bătcĭ (rut. rus. id.; bg. babka, dim. d. bába, babă, pelican). Dun. Pelican. Un fel de plătică maĭ mică (blicca björkna) care, cînd e mică, se numește frunza plopuluĭ. Est. Nicovală mică pe care cosașiĭ ciocănesc coasa ca s’o ascută. (V. cĭocîrtiĭ). Mold. Trans. Rar. Capcană de șoareci sau prinzătoare de păsări (pin aluz. la ciocu pelicanuluĭ). – În vest báboșe, pl. ĭ, pelican (VR. 1913, 7-8, 51).

2) bátcă f., pl. e sau bătcĭ (ung. batka, a. î.). Trans. Un sfert de gram (măsură p. aur.) V. carat.

*pelicán m. (lat. pelicánus și pelecánus, vgr. pelekán, -ános). O pasăre palmipedă maĭ mare de cît lebăda, cu penele albe bătînd puțin în roș și cu cĭocu foarte mare și lat (pop. bábiță saŭ batcă). – În biblia d. 1688 pelecan (după ngr.). – Pelicanu se hrănește cu peștĭ marĭ pe care-ĭ prinde în apele neadîncĭ (unde obișnuĭește să trăĭască) mînîndu-ĭ spre mal cu un cîrd întreg de tovarășĭ. El are un miros neplăcut de pește. V. neĭasită.

batcă (reg.) s. f., g.-d. art. batcei; pl. batce

batcă (reg.) s. f., g.-d. art. batcei; pl. batce

batcă (nicovală, capcană, pește) s. f., g.-d. art. batcei; pl. batce

babcă (-ăbci), s. f. – Nicovală de mînă folosită de secerători. – Var. batcă. Pol., rut., rus. babka, cf. babă (DAR). Var. se explică prin influența vb. a bate.

BATCĂ s. v. babiță, nicovală, pelican.

BATCĂ s. (IHT.; Blicea bjorkna) corpacă.

batcă s. v. BABIȚĂ. NICOVALĂ. PELICAN.

BATCĂ s. (IHT.; Blicea björkna) corpacă.

BATCĂ² s.f. v. bapcă.

BATCĂ¹ s.f. (Mold.) Unealtă pe care se bate coasa. Cu de aramă bătce preste fălci fu bătut. DOSOFTEI, VS. Etimologie: babcă (< ucr., rus., pol. babka), sub influența lui a bate.

batcă, batce, s.f. 1. Nicovală mică de fier pe care se bate coasa; ileu. 2. Bucată de fier lată și încovoiată ce servește la închiderea porții; zăvor; vârtej, rigli. – Din ucr. babka (refăcut după bate) (DLRM).

batcă, batce, s.f. – 1. Nicovală mică de fier pe care se bate coasa (Săpânța, Rona, Petrova); ileu. 2. Bucată de fier lată și încovoiată ce servește la închiderea porții (Nistor, 1977: 22); zăvor; vârtej, rigli. – Et. nec. (DEX, MDA); din ucr. babka (refăcut după bate) (DLRM).

batcă, batce, s.f. – 1. Nicovală mică de fier pe care se bate coasa (Săpânța, Rona, Petrova); ileu. 2. Bucată de fier lată și încovoiată ce servește la închiderea porții (Nistor 1977: 22). Zăvor; vârtej, rigli. – Din ucr. babka (NDU).