4 intrări

39 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

babalúc2, ~ă smf vz babalâc

BABALẤC, babalâci, s. m. 1. (Fam. și depr.) Om bătrân și neputincios; om îmbătrânit înainte de vreme. 2. Stâlp gros de lemn care străbate ca o axă verticală centrul morii de vânt pentru ca aceasta să poată fi învârtită în bătaia vântului. – Din tc. babalıc.

BĂBĂLÚC s. m. (Reg.; în loc. adj. și adv.) Din băbăluc = (care datează) din moși-strămoși, din timpuri străvechi. – Din sb. babaluk.

babalâc, ~ă smf [At: DIONISIE, C. 186 / V: -luc, băbălog, bobolâc, bubuluc / Pl: ~âci, ~âce / E: tc, srb babalyc] 1 (Înv) Titlu de respect cu care se adresa cineva unui bătrân. 2 Bătrân. 3 (Reg; prt) Om bătrân și neputincios. 4 (Reg; prt) Om cu obiceiuri bătrânești. 5 (Reg; prt) Om îmbătrânit înainte de vreme. 6 (Teh; pop) Stâlp gros de lemn care străbate ca o axă verticală centrul morii de vânt pentru ca moara să poată fi învârtită în bătaia vântului.

băbălóg, ~oágă smf vz babalâc

băbălúc1 smi [At: VICIU, GL. / V: babal- / E: srb babaluc] (Îrg; îlav) Din ~ Din moși-strămoși.

băbălúc2, ~ă smf [At: VICIU, GL. / V: -bâl- / Pl: ~uci, -uce / E: srb baba-ruga] (Reg) 1-2 Personaj (sau copil) imaginar cu care se sperie copiii Si: babau.

băbâlúc, ~ă smf vz băbăluc2

babalîc s.m. 1 (fam., deprec.) Bărbat bătrîn și neputincios. ◆ (iron.) Bărbat îmbătrînit înainte de vreme; bărbat ramolit. ◆ Bărbat cu obiceiuri, deprinderi de om bătrîn. 2 (înv.) Titlu de respect cu care se adresa cineva unei persoane de vîrstă înaintată. 3 (tehn.; pop.; la morile de vînt) Stîlp gros de lemn care străbate ca o axă verticală centrul morii pentru ca roata să poată fi învîrtită în bătaia vîntului. 4 (constr.; pop.) Stîlp de la marginea prispei caselor țărănești. • pl. -ci. și (reg.) babalúc, băbălóg, bobolîc, bubulúc s.m. /<tc., srb. babaluk.

băbălúc s.m. invar. Loc.adv. (reg.) Din băbăluc = din moși-strămoși, din timpuri străvechi. • /<srb. babaluk.

BABALẤC, babalâci, s. m. 1. (Fam. și depr.) Om bătrân și neputincios; om îmbătrânit înainte de vreme. 2. Stâlp gros de lemn care străbate ca o axă verticală centrul morii de vânt pentru ca moara să poată fi învârtită în bătaia vântului. – Din tc. babalıc.

BĂBĂLÚC s. m. (Reg.; în loc. adj. și adv.) Din băbăluc = (care datează) din moși-strămoși, din timpuri străvechi. – Din scr. babaluk.

BABALÎ́C, babalîci, s. m. 1. (Mold., Munt.; familiar și depreciativ) Om bătrîn și neputincios; moșneag. Se adunau la taifas o mulțime de babalîci. ♦ (Ironic) Om îmbătrînit înainte de vreme. Tot umblînd noi din școală în școală... mîne-poimîne avem să ne trezim niște babalîci gubavi și oftigoși, numai buni de făcut popi. CREANGĂ, A. 124. 2. Stîlp de lemn foarte gros, înfipt în pămînt, care trece prin talpa morii de vînt și în jurul căruia moara poate fi învîrtită după cum bate vîntul; babă (II 1 d).

BĂBĂLÚC s. m. (Ban., numai în expr.) Din băbăluc = din moși-strămoși, din timpuri străvechi. Poate că ar fi fost mai bine să fi tăcut. Să fi lucrat mai departe așa cum a prins din băbăluc. CONTEMPORANUL, S.II, 1948, nr 104, 17/1.

BABALÎ́C, babalîci, s. m. 1. (Fam. și depr.) Om bătrîn și neputincios; moșneag. ♦ (Ir.) Om îmbătrînit înainte de vreme. 2. Stîlp de lemn foarte gros care trece prin talpa morii de vînt și în jurul căruia moara poate fi învîrtită după cum bate vîntul. – Tc. babalık „tată vitreg, moșneag”.

BĂBĂLÚC s. m. (Reg., în expr.) Din băbăluc = din moși-strămoși, din timpuri străvechi. ♦ Bătrîn. – Sb. babaluk.

BABALÂC ~ci m. depr. Persoană lipsită de vigoare fizică și intelectuală (din cauza vârstei înaintate); bătrân neputincios și urât; boșorog. /<turc. babalik

babalâc m. 1. bătrân nevoiaș (ironic): avem să ne pomenim niște babalâci gârbovi și ofticoși CR.; 2. grindă pe care stă moara; 3. V. bubuluci. [Vechiu rom. babalâc, bătrân venerabil = turc. BABALYK; pentru sensul tehnic, v. babă].

babalî́c m. (turc. babalνk, paternitate, tată vitreg). Bătrîn hodorogit, hodorog (iron.). O grindă care susținea moara de vînt (numită și babă). Cu acest. înț. e și n., pl. urĭ saŭ e.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!băbăluc (din ~) (din moși-strămoși) (înv., reg.) loc. adj., loc. adv. (datină ~, Se știe ~.) corectată

!băbăluc (baubau) (reg.) s. m.

babalâc (fam.) s. m., pl. babalâci

băbăluc1 (din ~) (înv., reg.) loc. adv.

băbăluc2 / băbălu (reg.) s. m. / s. f.

băbăluc2 / băbălucă (reg.) s. m. / s. f.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BABALÂC s. baccea, căzătură, hodorog, ramolit, (reg. și fam.) ghiuj, (reg.) jap, matuf, (prin Mold.) băbălău, (fig.) hârb. (A ajuns un ~.)

BABALÎC s. baccea, căzătură, hodorog, ramolit, (reg. și fam.) ghiuj, (reg.) jap, matuf, (prin Mold.) băbălău, (fig.) hîrb. (E un ~!)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

babalî́c (babalî́ci), s. m.1. Bătrîn, moș neputincios. – 2. Stîlp, par. – Var. babaluc, bubuluc. Megl. babaloc. Tc. babalik „părinte”, titlu de reverență (Șeineanu, II, 31), cf. bg. babaluk „bunic”. Var. se înțeleg mai ales pentru sensul 2. Expresia din babaluc „din totdeauna”, care se folosește în Banat (DAR), reprezintă sb. babaluk, de aceeași proveniență.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

băbăluc, băbăluci s. m. v. băbălău

Intrare: babalâc
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • babalâc
  • babalâcul
  • babalâcu‑
plural
  • babalâci
  • babalâcii
genitiv-dativ singular
  • babalâc
  • babalâcului
plural
  • babalâci
  • babalâcilor
vocativ singular
  • babalâcule
plural
  • babalâcilor
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • babaluc
  • babalucul
plural
  • babaluci
  • babalucii
genitiv-dativ singular
  • babaluc
  • babalucului
plural
  • babaluci
  • babalucilor
vocativ singular
  • babalucule
plural
  • babalucilor
substantiv masculin (M14)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băbălog
  • băbălogul
plural
  • băbălogi
  • băbălogii
genitiv-dativ singular
  • băbălog
  • băbălogului
plural
  • băbălogi
  • băbălogilor
vocativ singular
  • băbălogule
plural
  • băbălogilor
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bobolâc
  • bobolâcul
plural
  • bobolâci
  • bobolâcii
genitiv-dativ singular
  • bobolâc
  • bobolâcului
plural
  • bobolâci
  • bobolâcilor
vocativ singular
  • bobolâcule
plural
  • bobolâcilor
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bubuluc
  • bubulucul
plural
  • bubuluci
  • bubulucii
genitiv-dativ singular
  • bubuluc
  • bubulucului
plural
  • bubuluci
  • bubulucilor
vocativ singular
  • bubulucule
plural
  • bubulucilor
Intrare: băbăluc (loc.)
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băbăluc
  • băbălucul
plural
  • băbăluci
  • băbălucii
genitiv-dativ singular
  • băbăluc
  • băbălucului
plural
  • băbăluci
  • băbălucilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • babaluc
  • babalucul
plural
  • babaluci
  • babalucii
genitiv-dativ singular
  • babaluc
  • babalucului
plural
  • babaluci
  • babalucilor
vocativ singular
  • babalucule
plural
  • babalucilor
Intrare: băbăluc (personaj)
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băbăluc
  • băbălucul
plural
  • băbăluci
  • băbălucii
genitiv-dativ singular
  • băbăluc
  • băbălucului
plural
  • băbăluci
  • băbălucilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • babaluc
  • babalucul
plural
  • babaluci
  • babalucii
genitiv-dativ singular
  • babaluc
  • babalucului
plural
  • babaluci
  • babalucilor
vocativ singular
  • babalucule
plural
  • babalucilor
Intrare: băbâluc
băbâluc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

babalâc, babalâcisubstantiv masculin
babalâ, babalâcesubstantiv feminin

  • 1. familiar depreciativ Om bătrân și neputincios; om îmbătrânit înainte de vreme. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se adunau la taifas o mulțime de babalâci. DLRLC
    • format_quote ironic Tot umblînd noi din școală în școală... mîne-poimîne avem să ne trezim niște babalîci gubavi și oftigoși, numai buni de făcut popi. CREANGĂ, A. 124. DLRLC
    • 1.1. Om cu obiceiuri bătrânești. MDA2
  • 2. învechit Titlu de respect cu care se adresa cineva unui bătrân. MDA2
  • 3. Stâlp gros de lemn care străbate ca o axă verticală centrul morii de vânt pentru ca aceasta să poată fi învârtită în bătaia vântului; babă. DEX '09 MDA2 DLRLC
    sinonime: babă
etimologie:

băbăluc, băbăluci / babaluc, babalucisubstantiv masculin
băbălu, băbălucesubstantiv masculin, substantiv feminin

  • 1. regional Personaj (sau copil) imaginar cu care se sperie copiii. MDA2
    sinonime: baubau
etimologie:

băbăluc, băbălucisubstantiv masculin

  • chat_bubble invariabil regional locuțiune adjectivală locuțiune adverbială Din băbăluc = (care datează) din moși-strămoși, din timpuri străvechi. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Poate că ar fi fost mai bine să fi tăcut. Să fi lucrat mai departe așa cum a prins din băbăluc. CONTEMPORANUL, S.II, 1948, nr 104, 17/1. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.