babalîc s.m. 1 (fam., deprec.) Bărbat bătrîn și neputincios. ◆ (iron.) Bărbat îmbătrînit înainte de vreme; bărbat ramolit. ◆ Bărbat cu obiceiuri, deprinderi de om bătrîn. 2 (înv.) Titlu de respect cu care se adresa cineva unei persoane de vîrstă înaintată. 3 (tehn.; pop.; la morile de vînt) Stîlp gros de lemn care străbate ca o axă verticală centrul morii pentru ca roata să poată fi învîrtită în bătaia vîntului. 4 (constr.; pop.) Stîlp de la marginea prispei caselor țărănești. • pl. -ci. și (reg.) babalúc, băbălóg, bobolîc, bubulúc s.m. /<tc., srb. babaluk.