13 definiții pentru babalâc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

babalấc, ~ă smf [At: DIONISIE, C. 186 / V: -luc, băbălog, bobolâc, babalac / Pl: ~aci, ~ace / E: tc, srb babalyc] 1 (Înv) Titlu de respect cu care se adresa cineva unui bătrân. 2 Bătrân. 3 (Reg; prt) Om bătrân și neputincios. 4 (Reg; prt) Om cu obiceiuri bătrânești. 5 (Reg; prt) Om îmbătrânit înainte de vreme. 6 (Teh; pop) Stâlp gros de lemn care străbate ca o axă verticală centrul morii de vânt pentru ca moara să poată fi învârtită în bătaia vântului.

BABALẤC, babalâci, s. m. 1. (Fam. și depr.) Om bătrân și neputincios; om îmbătrânit înainte de vreme. 2. Stâlp gros de lemn care străbate ca o axă verticală centrul morii de vânt pentru ca aceasta să poată fi învârtită în bătaia vântului. – Din tc. babalıc.

BABALẤC, babalâci, s. m. 1. (Fam. și depr.) Om bătrân și neputincios; om îmbătrânit înainte de vreme. 2. Stâlp gros de lemn care străbate ca o axă verticală centrul morii de vânt pentru ca moara să poată fi învârtită în bătaia vântului. – Din tc. babalıc.

BABALẤC, babalâci, s. m. 1. (Fam. și depr.) Om bătrân și neputincios; moșneag. ♦ (Ir.) Om îmbătrânit înainte de vreme. 2. Stâlp de lemn foarte gros care trece prin talpa morii de vânt și în jurul căruia moara poate fi învârtită după cum bate vântul. – Tc. babalık „tată vitreg, moșneag”.

BABALÂC ~ci m. depr. Persoană lipsită de vigoare fizică și intelectuală (din cauza vârstei înaintate); bătrân neputincios și urât; boșorog. /<turc. babalik

babalâc m. 1. bătrân nevoiaș (ironic): avem să ne pomenim niște babalâci gârbovi și ofticoși CR.; 2. grindă pe care stă moara; 3. V. bubuluci. [Vechiu rom. babalâc, bătrân venerabil = turc. BABALYK; pentru sensul tehnic, v. babă].

BABALÎ́C, babalîci, s. m. 1. (Mold., Munt.; familiar și depreciativ) Om bătrîn și neputincios; moșneag. Se adunau la taifas o mulțime de babalîci. ♦ (Ironic) Om îmbătrînit înainte de vreme. Tot umblînd noi din școală în școală... mîne-poimîne avem să ne trezim niște babalîci gubavi și oftigoși, numai buni de făcut popi. CREANGĂ, A. 124. 2. Stîlp de lemn foarte gros, înfipt în pămînt, care trece prin talpa morii de vînt și în jurul căruia moara poate fi învîrtită după cum bate vîntul; babă (II 1 d).

babalî́c m. (turc. babalνk, paternitate, tată vitreg). Bătrîn hodorogit, hodorog (iron.). O grindă care susținea moara de vînt (numită și babă). Cu acest. înț. e și n., pl. urĭ saŭ e.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

babalấc (fam.) s. m., pl. babalấci

babalâc s. m., pl. babalâci


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BABALÂC s. baccea, căzătură, hodorog, ramolit, (reg. și fam.) ghiuj, (reg.) jap, matuf, (prin Mold.) băbălău, (fig.) hârb. (A ajuns un ~.)

BABALÎC s. baccea, căzătură, hodorog, ramolit, (reg. și fam.) ghiuj, (reg.) jap, matuf, (prin Mold.) băbălău, (fig.) hîrb. (E un ~!)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

babalî́c (babalî́ci), s. m.1. Bătrîn, moș neputincios. – 2. Stîlp, par. – Var. babaluc, bubuluc. Megl. babaloc. Tc. babalik „părinte”, titlu de reverență (Șeineanu, II, 31), cf. bg. babaluk „bunic”. Var. se înțeleg mai ales pentru sensul 2. Expresia din babaluc „din totdeauna”, care se folosește în Banat (DAR), reprezintă sb. babaluk, de aceeași proveniență.

Intrare: babalâc
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • babalâc
  • babalâcul
  • babalâcu‑
plural
  • babalâci
  • babalâcii
genitiv-dativ singular
  • babalâc
  • babalâcului
plural
  • babalâci
  • babalâcilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)