3 intrări
20 de definiții

Explicative DEX

BĂBAICĂ, băbăici, s. f. (Reg.) Vâslă1. [Var.: bobaică s. f.] – Din ucr. babajka.

BĂBAICĂ, băbăici, s. f. (Reg.) Vâslă1. [Var.: bobaică s. f.] – Din ucr. babajka.

BOBAICĂ s. f. v. băbaică.

BOBAICĂ s. f. v. băbaică.

băbaică sf [At: DAMÉ, T. 126 / P: bă-bai-că / Pl: ~băici / E: ucr бабайка] (Reg) Vâslă.

băbăic sm [At: DA ms / Pl: ~ici / E: babaie + -ic] (Îrg) Bunic.

bobaică sf vz băbaică

băbáică s.f. (reg.) 1 Vîslă. 2 Lopată. • pl. -băici. și bobáică s.f. /<ucr. бабаіца.

bobaică s.f. v. băbaică.

BĂBAICĂ, băbăici, s. f. (Regional) Vîslă, lopată. Au năvălit pescarii cu băbăicile și l-au făcut zlamac [pe bandit]. SADOVEANU, P. M. 118.

BOBAICĂ, bobăici, s. f. (Regional) Vîslă, lopată. În graba mare tîrîră una dintre luntri în apă și, potrivind cu aceeași grabă bobăicile și aruncînd înăuntru căngile și topoarele, săriră într-însa. DUNĂREANU, N. 207. – Pronunțat: -bai-.

BĂBAICĂ, băbăici, s. f. (Reg.) Vîslă. – Ucr. babájka.

BOBAICĂ, bobăici, s. f. (Reg.) Vîslă, lopată. – Ucr. babaika.

BĂBAICĂ ~ăici f. pop. Unealtă din lemn constând dintr-o coadă lungă cu terminație plată, folosită pentru a conduce o ambarcație; vâslă; lopată. [Sil. ba-bai-că] /<ucr. babajka

băbáĭcă V. bobaĭcă.

bobáĭcă și băbáĭcă f. pl. ăĭcĭ (rut. rus. babáĭka). Dun. Lopată de luntre. V. vîslă, opacină, ramă 1.

Ortografice DOOM

băbaică (reg.) s. f., g.-d. art. băbăicii; pl. băbăici

băbaică (reg.) s. f., g.-d. art. băbăicii; pl. băbăici

băbaică s. f., g.-d. art. băbăicii; pl. băbăici

Sinonime

BĂBAICĂ s. v. lopată, ramă, vâslă.

băbaică s. v. LOPATĂ. RAMĂ. VÎSLĂ.

Arhaisme și regionalisme

babaic, babaici, s.m. (reg.) tată

Intrare: babaic
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • babaic
  • babaicul
  • babaicu‑
plural
  • babaici
  • babaicii
genitiv-dativ singular
  • babaic
  • babaicului
plural
  • babaici
  • babaicilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: băbaică
băbaică substantiv feminin
substantiv feminin (F74)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băbaică
  • băbaica
plural
  • băbăici
  • băbăicile
genitiv-dativ singular
  • băbăici
  • băbăicii
plural
  • băbăici
  • băbăicilor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F74)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bobaică
  • bobaica
plural
  • bobăici
  • bobăicile
genitiv-dativ singular
  • bobăici
  • bobăicii
plural
  • bobăici
  • bobăicilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: băbăic
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băbăic
  • băbăicul
plural
  • băbăici
  • băbăicii
genitiv-dativ singular
  • băbăic
  • băbăicului
plural
  • băbăici
  • băbăicilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

băbaică, băbăicisubstantiv feminin

  • 1. regional Unealtă din lemn constând dintr-o coadă lungă cu terminație plată, folosită pentru a conduce o ambarcație; vâslă. DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DLRLC DLRM NODEX
    • format_quote Au năvălit pescarii cu băbăicile și l-au făcut zlamac [pe bandit]. SADOVEANU, P. M. 118. DLRLC
    • format_quote În graba mare tîrîră una dintre luntri în apă și, potrivind cu aceeași grabă bobăicile și aruncînd înăuntru căngile și topoarele, săriră într-însa. DUNĂREANU, N. 207. DLRLC
etimologie:

băbăic, băbăicisubstantiv masculin

etimologie:
  • babaie + -ic MDA2

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.