14 definiții pentru bașbuzuc bașibuzuc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bașbuzúc sm vz bașibuzuc

BAȘBUZÚC, bașbuzuci, s. m. Ostaș voluntar, fără soldă, din trupele otomane neregulate, care trăia din jaf. ♦ Persoană apucătoare, violentă și grosolană, care încalcă regulile de conviețuire socială. – Din tc. bașibozuk „trupe neregulate”.

BAȘBUZÚC, bașbuzuci, s. m. Ostaș voluntar, fără soldă, din trupele otomane neregulate, care trăia din jaf. ♦ Persoană apucătoare, violentă și grosolană, care încalcă regulile de conviețuire socială. – Din tc. bașibozuk „trupe neregulate”.

BAȘBUZÚC, bașbuzuci, s. m. (Și în forma bașibuzuc; învechit) Nume purtat de voluntarii turci (vestiți prin cruzime), aparținînd trupelor neregulate. Re-nvie ieniceri și bașbuzuci, Pistolul însă-i nou, american. DRAGOMIR, S. 54. Le venea turcilor chef de omor, de tîlhărit. Năvăleau bașbusucii după pradă. STANCU, D. 20. Un sentiment de groasă străbătuse cu încetul pînă în straturile poporane, la vorba «bașibuzuc». D. ZAMFIRESCU, R. 53. În redută numai lei; Uite-i, mă, bașibuzucii, Eu de-aici le-aud papucii! COȘBUC, P. II 48. ◊ Fig. Om crud, sălbatic. – Variantă: bașibuzúc s. m.

BAȘBUZÚC, bașbuzuci, s. m. (Înv.; adesea fig.) Nume purtat de voluntarii turci din trupele neregulate (vestiți prin cruzimea lor). – Tc. bașıbozuk „trupe neregulate”.

BAȘBUZÚC ~ci m. 1) (în evul mediu) Voluntar fără soldă, în armata turcească, care trăia din jaf. 2) fig. Om care încalcă în mod grosolan legile de conviețuire socială. /<turc. bași bozuc

bașbuzúc m. (turc. bašy-bozuk, „cap sucit”, soldat neregular). Fig. Devastator, vandal, ucigaș și prădător. – Lit. și bașibuzuc. V. nizam.

bașibuzúc sm [At: ODOBESCU, S. III, 603 / V: bașb- / P: bași-bu~ / Pl: ~uci / E: tc basi-bozuk] 1 (Înv) Voluntar turc, aparținând trupelor neregulate (în opoziție cu nizam). 2-4 Om sălbatic, crud, crâncen.

BAȘIBUZÚC s. m. v. bașbuzuc.

bașibuzuc m. 1. voluntar turc: cumpliți bașibuzuci și fiarele cercheze Al.; 2. fig. turburător, violent. [Turc. BAȘI BOZUK, lit. cap sucit].

bașibuzúc V. bașbuzuc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bașbuzúc s. m., pl. bașbuzúci

bașbuzúc s. m., pl. bașbuzúci


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bașbuzúc (bașbuzúci), s. m. – Ostaș voluntar turc. Cunoscut în vechime prin ferocitate, numele său continuă să dea, uneori cu o nuanță ironică, celor care procedează fără menajamente sau cu cruzime. – Var. bașibuzuc. Tc. bașibozuk „neregulat” (Șeineanu, II, 40; Iogu, GS, IV, 154), cf. bg. bašĭbozuk.Der. bașbuzucește, adv. (cu cruzime); bașbuzucie, s. f. (cruzime).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

bașbuzuc, bașbuzuci s. m. 1. persoană violentă și grosolană. 2. cuțitar de temut.

Intrare: bașbuzuc
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bașbuzuc
  • bașbuzucul
  • bașbuzucu‑
plural
  • bașbuzuci
  • bașbuzucii
genitiv-dativ singular
  • bașbuzuc
  • bașbuzucului
plural
  • bașbuzuci
  • bașbuzucilor
vocativ singular
  • bașbuzucule
  • bașbuzuce
plural
  • bașbuzucilor
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bașibuzuc
  • bașibuzucul
plural
  • bașibuzuci
  • bașibuzucii
genitiv-dativ singular
  • bașibuzuc
  • bașibuzucului
plural
  • bașibuzuci
  • bașibuzucilor
vocativ singular
  • bașibuzucule
  • bașibuzuce
plural
  • bașibuzucilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bașbuzuc bașibuzuc

  • 1. Ostaș voluntar, fără soldă, din trupele otomane neregulate, care trăia din jaf.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 4 exemple
    exemple
    • Re-nvie ieniceri și bașbuzuci, Pistolul însă-i nou, american. DRAGOMIR, S. 54.
      surse: DLRLC
    • Le venea turcilor chef de omor, de tîlhărit. Năvăleau bașbusucii după pradă. STANCU, D. 20.
      surse: DLRLC
    • Un sentiment de groază străbătuse cu încetul pînă în straturile poporane, la vorba «bașibuzuc». D. ZAMFIRESCU, R. 53.
      surse: DLRLC
    • În redută numai lei; Uite-i, mă, bașibuzucii, Eu de-aici le-aud papucii! COȘBUC, P. II 48.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Persoană apucătoare, violentă și grosolană, care încalcă regulile de conviețuire socială.
      surse: DEX '09 DEX '98
      • diferențiere figurat Om crud, sălbatic.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • limba turcă bașibozuk „trupe neregulate”
    surse: DEX '09 DEX '98