Definiția cu ID-ul 416905:

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bașbuzuc (bașbuzuci), s. m. – Ostaș voluntar turc. Cunoscut în vechime prin ferocitate, numele său continuă să dea, uneori cu o nuanță ironică, celor care procedează fără menajamente sau cu cruzime. – Var. bașibuzuc. Tc. bașibozuk „neregulat” (Șeineanu, II, 40; Iogu, GS, IV, 154), cf. bg. bašĭbozuk.Der. bașbuzucește, adv. (cu cruzime); bașbuzucie, s. f. (cruzime).