2 intrări

31 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bătrânesc, ~ească [At: HASDEU, I. C. 30 / Pl: ~ești / E: bătrân + -esc] 1 a Caracteristic bătrânilor (1). 2 a Potrivit pentru bătrâni (1). 3 a Rămas de la (sau din) bătrâni (4) Si: de demult. 4 a (Îs) Cântec ~ Baladă populară. 5 a (Îs) Vorbă ~ească Proverb. 6 sfa Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 7 sf Melodie după care se execută bătrâneasca (6).

BĂTRÂNÉSC, -EÁSCĂ, bătrânești, adj. Caracteristic bătrânilor, potrivit pentru bătrâni. ♦ Rămas de la (sau din) bătrâni; de demult. ◊ Cântec bătrânesc = baladă populară. Vorbă bătrânească = zicătoare, proverb. – Bătrân + suf. -esc.

BĂTRÂNÉSC, -EÁSCĂ, bătrânești, adj. Caracteristic bătrânilor, potrivit pentru bătrâni. ♦ Rămas de la (sau din) bătrâni; de demult. ◊ Cântec bătrânesc = baladă populară. Vorbă bătrânească = zicătoare, proverb. – Bătrân + suf. -esc.

BĂTRÂNÉSC, -EÁSCĂ, bătrânești, adj. Rămas de la (sau din) bătrâni; de demult, vechi. ◊ Cântec bătrânesc = baladă (1) populară. Vorbă bătrânească = zicătoare, proverb. ♦ Caracteristic bătrânilor, potrivit pentru bătrâni. Culoare bătrânească. – Din bătrân + suf. -esc.

BĂTRÂNÉSC ~eáscă (~éști) 1) Care este caracteristic pentru bătrâni; de bătrâni. 2) Care vine din vechime; rămas din bătrâni; de demult; vechi; strămoșesc; străbun. * Cântec ~ baladă populară. /bătrân + suf. ~esc

bătrânesc a. 1. ce ține de om bătrân: apucături bătrânești; 2. care vine de la bătrâni (buni, străbuni, etc.), din vechime: cântec bătrânesc, vorbă bătrânească.

bătrâni v vz îmbătrâni

îmbătrâni [At: PSALT, SCH. 114 / S și: (înv) înb~ / Pzi: ~nesc / E: în- + bătrân] 1 vi (D. ființe) A deveni bătrân Si: (îvp) a bătrâni. 2 vi (Fig; rar; d. obiecte) A se uza. 3 vtf A face pe cineva să devină bătrân (provocându-i supărări, griji etc.) Si: (îvp) a bătrâni. 4 vtf A face pe cineva să pară mai bătrân decât este în realitate Si: (îvp) a bătrâni. 5 vi (Pfm; îe) A ~ în vatră A rămâne fată bătrână. 6 vt (Teh) A schimba structura, proprietățile și aspectul unor materiale sau produse, pentru a le da aspectul unui lucru vechi. 7 vt (Ind) A trece lent și repetat un metal de la o temperatură ordinară la una joasă, de la o stare instabilă la una stabilă, pentru a obține un metal ale cărui calități să nu se mai schimbe.

ÎMBĂTRÂNÍ, îmbătrânesc, vb. IV. Intranz. 1. A deveni bătrân. ♦ Tranz. fact. A face pe cineva să devină bătrân (provocându-i supărări, griji etc.). ♦ Tranz. fact. A face pe cineva să pară mai bătrân decât este în realitate, a-i da înfățișare bătrânicioasă. 2. (Despre materiale) A-și schimba în mod lent structura și proprietățile caracteristice (prin degradare); a se învechi. – În + bătrân.

ÎMBĂTRÂNÍ, îmbătrânesc, vb. IV. Intranz. 1. A deveni bătrân. ♦ Tranz. fact. A face pe cineva să devină bătrân (provocându-i supărări, griji etc.). ♦ Tranz. fact. A face pe cineva să pară mai bătrân decât este în realitate, a-i da înfățișare bătrânicioasă. 2. (Despre materiale) A-și schimba în mod lent structura și proprietățile caracteristice (prin degradare); a se învechi. – În + bătrân.

BĂTRÎNÉSC, -EÁSCĂ, bătrînești, adj. Rămas de la (sau din) bătrîni; vechi, din vechime, de demult, din vremea veche. Lumina se cufunda... în scoarțele bătrînești, pălite, care atîrnau pe pereți. DUMITRIU, B. F. 38. Iată, se arată și casa bătrînească, cu geamlîc, cu grădina din față. SADOVEANU, O. IV 13. Vorba, portul și apucăturile bătrînești nu li mai venea la socoteală [boierilor celor mai tineri]. CREANGĂ, A. 152. ◊ Cîntec bătrînesc = cîntec vechi popular cu caracter epic; baladă populară. Cîntecele bătrînești adeveresc cronicile, însă cîntecele au un ce care te mișcă pînă-n suflet. RUSSO, S, 188. Vorbă bătrînească = proverb, zicătoare. Mă-ntorc la vorba bătrînească: Sănătate, că-i mai bună decît toate! CARAGIALE, O. VII 116.

BĂTRÎNÍ vb. IV v. îmbătrîni.

ÎMBĂTRÎNÍ, îmbătrînesc, vb. IV. Intranz. 1. A deveni bătrîn. Noi trăim cu părerea că numai omul îmbătrînește, să scutură și cade. DELAVRANCEA, A. 35. Însoară-te pînă a nu îmbătrîni. NEGRUZZI, S. I 251. Îmbătrînești fără vreme. ȘEZ. I 221. ♦ Tranz. A face pe cineva să devină bătrîn (prin supărări, griji, necazuri etc.). Vremea... ne îmbătrînește și ne duce la moarte. IBRĂILEANU, A. 187. De ce m-ai îmbătrînit? TEODORESCU, P. P. 277. 2. (Despre materiale) A-și schimba în mod lent proprietățile caracteristice, în condiții normale de serviciu sau de depozitare. – Variantă: bătrîní vb. IV.

A ÎMBĂTRÂNÍ ~ésc 1. intranz. 1) (despre organisme vii) A deveni bătrân; a ajunge (treptat) în stare de bătrânețe. 2) (despre mașini, unelte, materiale) A pierde lent calitățile inițiale prin trecerea timpului. 2. tranz. 1) (persoane) A face să devină bătrân înainte de timp; a aduce în stare de bătrânețe. 2) A face să pară mai bătrân decât este în realitate. Machiajul ~ește. [Sil. -bă-trâ-] /în + bătrân

îmbătrânì a. a (se) face bătrân.

1) bătrînésc, – eáscă adj. De bătrîn, din bătrînĭ. Cîntec bătrînesc, baladă.

2) bătrînésc V. îmbătrînesc.

îmbătrînésc v. intr. Ajung bătrîn: a îmbătrîni de suferințe. V. tr. Fac bătrîn: l-aŭ îmbătrînit suferințele. – Vechĭ, azĭ Trans. P. P. bătrînesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bătrânésc (bă-trâ-) adj. m., f. bătrâneáscă; pl. m. și f. bătrânéști

bătrânésc adj. m. (sil. -trâ-), f. bătrâneáscă; pl. m. și f. bătrânéști

îmbătrâní (a ~) (-bă-trâ-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbătrânésc, imperf. 3 sg. îmbătrâneá; conj. prez. 3 îmbătrâneáscă

îmbătrâní vb. (sil. -trâ-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbătrânésc, imperf. 3 sg. îmbătrâneá; conj. prez. 3 sg. și pl. îmbătrâneáscă

arată toate definițiile

Intrare: bătrânesc
bătrânesc adjectiv
  • silabație: bă-trâ-nesc
adjectiv (A81)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bătrânesc
  • bătrânescul
  • bătrânescu‑
  • bătrânească
  • bătrâneasca
plural
  • bătrânești
  • bătrâneștii
  • bătrânești
  • bătrâneștile
genitiv-dativ singular
  • bătrânesc
  • bătrânescului
  • bătrânești
  • bătrâneștii
plural
  • bătrânești
  • bătrâneștilor
  • bătrânești
  • bătrâneștilor
vocativ singular
plural
Intrare: îmbătrâni
  • silabație: îm-bă-trâ-ni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmbătrâni
  • ‑mbătrâni
  • îmbătrânire
  • ‑mbătrânire
  • îmbătrânit
  • ‑mbătrânit
  • îmbătrânitu‑
  • ‑mbătrânitu‑
  • îmbătrânind
  • ‑mbătrânind
  • îmbătrânindu‑
  • ‑mbătrânindu‑
singular plural
  • îmbătrânește
  • ‑mbătrânește
  • îmbătrâniți
  • ‑mbătrâniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îmbătrânesc
  • ‑mbătrânesc
(să)
  • îmbătrânesc
  • ‑mbătrânesc
  • îmbătrâneam
  • ‑mbătrâneam
  • îmbătrânii
  • ‑mbătrânii
  • îmbătrânisem
  • ‑mbătrânisem
a II-a (tu)
  • îmbătrânești
  • ‑mbătrânești
(să)
  • îmbătrânești
  • ‑mbătrânești
  • îmbătrâneai
  • ‑mbătrâneai
  • îmbătrâniși
  • ‑mbătrâniși
  • îmbătrâniseși
  • ‑mbătrâniseși
a III-a (el, ea)
  • îmbătrânește
  • ‑mbătrânește
(să)
  • îmbătrânească
  • ‑mbătrânească
  • îmbătrânea
  • ‑mbătrânea
  • îmbătrâni
  • ‑mbătrâni
  • îmbătrânise
  • ‑mbătrânise
plural I (noi)
  • îmbătrânim
  • ‑mbătrânim
(să)
  • îmbătrânim
  • ‑mbătrânim
  • îmbătrâneam
  • ‑mbătrâneam
  • îmbătrânirăm
  • ‑mbătrânirăm
  • îmbătrâniserăm
  • ‑mbătrâniserăm
  • îmbătrânisem
  • ‑mbătrânisem
a II-a (voi)
  • îmbătrâniți
  • ‑mbătrâniți
(să)
  • îmbătrâniți
  • ‑mbătrâniți
  • îmbătrâneați
  • ‑mbătrâneați
  • îmbătrânirăți
  • ‑mbătrânirăți
  • îmbătrâniserăți
  • ‑mbătrâniserăți
  • îmbătrâniseți
  • ‑mbătrâniseți
a III-a (ei, ele)
  • îmbătrânesc
  • ‑mbătrânesc
(să)
  • îmbătrânească
  • ‑mbătrânească
  • îmbătrâneau
  • ‑mbătrâneau
  • îmbătrâni
  • ‑mbătrâni
  • îmbătrâniseră
  • ‑mbătrâniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bătrâni
  • bătrânire
  • bătrânit
  • bătrânitu‑
  • bătrânind
  • bătrânindu‑
singular plural
  • bătrânește
  • bătrâniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bătrânesc
(să)
  • bătrânesc
  • bătrâneam
  • bătrânii
  • bătrânisem
a II-a (tu)
  • bătrânești
(să)
  • bătrânești
  • bătrâneai
  • bătrâniși
  • bătrâniseși
a III-a (el, ea)
  • bătrânește
(să)
  • bătrânească
  • bătrânea
  • bătrâni
  • bătrânise
plural I (noi)
  • bătrânim
(să)
  • bătrânim
  • bătrâneam
  • bătrânirăm
  • bătrâniserăm
  • bătrânisem
a II-a (voi)
  • bătrâniți
(să)
  • bătrâniți
  • bătrâneați
  • bătrânirăți
  • bătrâniserăți
  • bătrâniseți
a III-a (ei, ele)
  • bătrânesc
(să)
  • bătrânească
  • bătrâneau
  • bătrâni
  • bătrâniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bătrânesc

  • 1. Caracteristic bătrânilor, potrivit pentru bătrâni.
    surse: DEX '09 DEX '98 antonime: tineresc
    • 1.1. Rămas de la (sau din) bătrâni; de demult.
      exemple
      • Lumina se cufunda... în scoarțele bătrînești, pălite, care atîrnau pe pereți. DUMITRIU, B. F. 38.
        surse: DLRLC
      • Iată, se arată și casa bătrînească, cu geamlîc, cu grădina din față. SADOVEANU, O. IV 13.
        surse: DLRLC
      • Vorba, portul și apucăturile bătrînești nu li mai venea la socoteală [boierilor celor mai tineri]. CREANGĂ, A. 152.
        surse: DLRLC
      • 1.1.1. Cântec bătrânesc = baladă populară.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
        exemple
        • Cîntecele bătrînești adeveresc cronicile, însă cîntecele au un ce care te mișcă pînă-n suflet. RUSSO, S, 188.
          surse: DLRLC
      • 1.1.2. Vorbă bătrânească = proverb zicătoare
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
        exemple
        • Mă-ntorc la vorba bătrînească: Sănătate, că-i mai bună decît toate! CARAGIALE, O. VII 116.
          surse: DLRLC

etimologie:

  • Bătrân + sufix -esc.
    surse: DEX '98 DEX '09

îmbătrâni îmbătrânire îmbătrânit bătrâni

  • 1. A deveni bătrân.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC antonime: întineri 3 exemple
    exemple
    • Noi trăim cu părerea că numai omul îmbătrînește, să scutură și cade. DELAVRANCEA, A. 35.
      surse: DLRLC
    • Însoară-te pînă a nu îmbătrîni. NEGRUZZI, S. I 251.
      surse: DLRLC
    • Îmbătrînești fără vreme. ȘEZ. I 221.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv factitiv A face pe cineva să devină bătrân (provocându-i supărări, griji etc.).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Vremea... ne îmbătrînește și ne duce la moarte. IBRĂILEANU, A. 187.
        surse: DLRLC
      • De ce m-ai îmbătrînit? TEODORESCU, P. P. 277.
        surse: DLRLC
    • 1.2. tranzitiv factitiv A face pe cineva să pară mai bătrân decât este în realitate, a-i da înfățișare bătrânicioasă.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. (Despre materiale) A-și schimba în mod lent structura și proprietățile caracteristice (prin degradare); a se învechi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: învechi

etimologie:

  • În + bătrân
    surse: DEX '98 DEX '09