BATOG, batoguri, s. n. Spinare de morun sau de nisetru, sărată și afumată; p. gener. carne de pește sărată și afumată. [Var.: batoc s. n.] – Din sb. batok, rus. batog.

batog sn [At: MARDARIE, L. 3477 / V: -oc, (înv) băt- / Pl: ~uri / E: rs батог] 1 Spinare de morun sau de nisetru, sărată și uscată sau afumată. 2 (Pgn) Carne de pește sărată și uscată sau afumată. 3 (Îe) A face un pește ~ A săra și usca peștele.

BATOG, batoguri, s. n. Spinare de morun sau de nisetru, sărată și afumată; p. gener. carne de pește sărată și afumată. [Var.: batoc s. n.] – Din scr. batok, rus. batog.

BATOG, batoguri, s. n. Spinare de morun sau de nisetru, sărată și afumată; p. ext. carne sărată și afumată a altor pești (crap, șalău etc.). (Atestat în forma batoc) Stătui de mă veselii la nuntă, de unde luai o bucată de batoc. ISPIRESCU, L. 94. Pe șalău să-l fac batoc. ȘEZ. IV 219. – Variantă: batoc s. n.

BATOG, batoguri, s. n. Spinare de morun sau de nisetru, sărată și afumată; p. ext. carne de pește sărată și afumată. [Var.: batoc s. n.] – Sb. batok, rus batog.

BATOG ~uri n. 1) Produs alimentar preparat din spinare de morun sau nisetru, sărată și afumată. 2) Carne de pește, sărată și afumată. /<sb. batok, rus. batog

batog m. spinare de morun sărată și afumată. [Slav. BATOGŬ, baston (cf. germ. Stockfisch)].

batóg și -óc n., pl. urĭ (rus. vsl. batógŭ, băț, baston; sîrb. batok, batog. Cp. cu germ. stockfisch, batog, adică „pește – baston”, fiindcă e țeapăn). Pește mare (crap, morun, bacalá) uscat orĭ și afumat. V. morugă.

batoc sn vz batog

bătog sn vz batog

batóc s.n. v. batog.

BATOC (pl. -ocuri), BATOG (pl. -oguri) sn. 🐟 O specie de pește de mare (Gadus morrhua) care se aduce în țară numai sărat și afumat; de aci, în genere, ori-ce specie de pește sărat și uscat sau afumat: ~ de morun, de nisetru, de crap; Pe șalău să-l fac batoc, Să-l trimit pîn’ la un loc (ȘEZ.) [vsl. batokŭ, batogŭ].

batog s. n., (sorturi) pl. batoguri

batog s. n., (sorturi) pl. batoguri

batog s. n., pl. batoguri

batog

batoc (batocuri), s. n. – Pește sărat. – Var. batog. Sb. batok „(uscat ca un) băț” (Miklosich, Slaw. Elem., 14; Cihac; REW 4650). – Der. batogi, batoji, vb. (a usca). După DAR, acest cuvînt ar deriva din rus. batožitĭ „a lovi cu bățul”, în vreme ce Graur, BL, VI, 136, crede că este rezultatul unei contaminări între bătuci și betegi.

BATOG s. (înv.) ștocfiș. (A mâncat ~.)

BATOG s. (înv.) ștocfiș. (A mîncat ~.)