BATOG, batoguri, s. n. Spinare de morun sau de nisetru, sărată și afumată; p. ext. carne sărată și afumată a altor pești (crap, șalău etc.). (Atestat în forma batoc) Stătui de mă veselii la nuntă, de unde luai o bucată de batoc. ISPIRESCU, L. 94. Pe șalău să-l fac batoc. ȘEZ. IV 219. – Variantă: batoc s. n.