9 definiții pentru băteliște


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bătéliște sf [At: CANTEMIR, IST. 307 / V: -leș- / Pl: ~ti / E: bate + -eliște Cf batiște] 1-2 (Mol; Buc) Loc (sau pământ) bătătorit (mai ales de vite) Si: batiște, bătătură. 3 Loc de țarină pe unde se umblă cu carul. 4 Loc în care stau de obicei animalele (sălbatice). 5 (Buc; îs) -a dracului „Locul unde joacă sau calcă dracul”. 6 Loc de adunare. 7 (Rar) Bătaie a vântului.

BĂTÉLIȘTE, băteliști, s. f. (Reg.) 1. Loc cu pământ bătătorit (de vite); loc în care stau de obicei animalele (sălbatice). 2. Loc de întâlnire, de adunare. – Bate + suf. -eliște.

BĂTÉLIȘTE, băteliști, s. f. (Reg.) 1. Loc sau pământ bătătorit (de vite); loc în care stau de obicei animalele (sălbatice). 2. Loc de întâlnire, de adunare. – Bate + suf. -eliște.

BĂTÉLIȘTE, băteliști, s. f. (Reg.) 1. Loc sau pământ bătătorit (de vite); loc în care stau de obicei animalele (sălbatice). 2. Loc de întâlnire, de adunare. – Din bat (prez. ind. al lui bate) + suf. -eliște.

băteliște f. 1. Mold. loc bătătorit de vite; 2. bătătura (unde se joacă): unde era băteliștea flăcăilor și a fetelor CR.; 3. fig. cărare: în băteliștea munților.

bătéliște f. (d. bat). Est. Ocol, țarc de vite. Bătătura unde se joacă hora, loc bătăturit, loc de adunare, de întîlnire. Bătaĭe (suflare) a vîntuluĭ. V. batiște și vĭeliște.

BĂTELÍȘȚE, băteliști, s. f. (Mold.) 1. Loc sau pămînt bătătorit (mai ales de vite); loc în care stau de obicei animalele (sălbatice). Animalele acestea [ciutele] se obișnuiesc cu locurile lor, au băteliștea lor. SADOVEANU, V. F. 131. Cunoștea toate pădurile, toate văgăunile, toate băteliștile sălbăticiunilor. SADOVEANU, O. I 271. 2. Loc de întîlnire, de adunare. Mai pasă de dă ochi cu mătușa Mărioara... și. chiar cu băieții și fetele din sat, mai ales duminica, la biserică, la horă, unde-i frumos de privit, și pe la scăldat, în cierul Cucului, unde era băteliștea flăcăilor și a fetelor. CREANGĂ, A. 51.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bătéliște (reg.) s. f., g.-d. art. bătéliștii; pl. bătéliști

bătéliște s. f., g.-d. art. bătéliștii; pl. bătéliști

Intrare: băteliște
băteliște substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băteliște
  • băteliștea
plural
  • băteliști
  • băteliștile
genitiv-dativ singular
  • băteliști
  • băteliștii
plural
  • băteliști
  • băteliștilor
vocativ singular
plural

băteliște regional

  • 1. Loc cu pământ bătătorit (de vite); loc în care stau de obicei animalele (sălbatice).
    surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Animalele acestea [ciutele] se obișnuiesc cu locurile lor, au băteliștea lor. SADOVEANU, V. F. 131.
      surse: DLRLC
    • Cunoștea toate pădurile, toate văgăunile, toate băteliștile sălbăticiunilor. SADOVEANU, O. I 271.
      surse: DLRLC
  • 2. Loc de întâlnire, de adunare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Mai pasă de dă ochi cu mătușa Mărioara... și. chiar cu băieții și fetele din sat, mai ales duminica, la biserică, la horă, unde-i frumos de privit, și pe la scăldat, în cierul Cucului, unde era băteliștea flăcăilor și a fetelor. CREANGĂ, A. 51.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Bate + sufix -eliște.
    surse: DEX '98 DEX '09