băteliște sf [At: CANTEMIR, IST. 307 / V: -leș- / Pl: ~ti / E: bate + -eliște Cf batiște] 1-2 (Mol; Buc) Loc (sau pământ) bătătorit (mai ales de vite) Si: batiște, bătătură. 3 Loc de țarină pe unde se umblă cu carul. 4 Loc în care stau de obicei animalele (sălbatice). 5 (Buc; îs) -a dracului „Locul unde joacă sau calcă dracul”. 6 Loc de adunare. 7 (Rar) Bătaie a vântului.