BĂTĂTOR², -OARE, bătători, -oare, adj., s. f. I. Adj. (În expr.) Bătător la ochi = care atrage atenția în mod flagrant; izbitor. II. S. f. 1. Lopățică cu care se bate pânza (când se înălbește) sau (când se spală); mai². 2. Mașină care bate smocurile de bumbac pentru destrămarea fibrelor. – Bate + suf. -ător.

BĂTĂTOR¹, bătătoare, s. n. 1. Băț, lopățică (împletită) în formă de palmă etc., cu care se bat covoare, perne etc. pentru a le curăța de praf. 2. Suport folosit pentru bătutul covoarelor, cuverturilor etc. 3. Băț subțire, la un capăt cu o rotiță de lemn cu găurele, cu care se bate laptele prins sau smântâna în putinei, ca să se aleagă untul; mâtcă, brighidău. 4. Parte a meliței pe care se așază transversal inul sau cânepa, spre a fi melițate. 5. Scândură mică, dreptunghiulară, care servește la tasarea pământului semănat din grădină. – Lat. batt(u)atorium.

bătător, ~oare [At: CORESI, EV. /24 / V: -iu / Pl: ~i, ~oare / E: bate + -(ă)tor] 1-2 smf, a (Persoană) care bate. 3 a Care izbește privirea. 4 a (Fig; îe) ~ la ochi Izbitor. 5 a (Fig) Stăruitor. 6 sf Lopățică de bătut pânza când se înălbește sau când se spală rufele. 7 sn Îmblăciu. 8 sm Titirez care se mișcă cu bătăi ritmice când joagărul e în acțiune. 9 sf Mașină care bate bine smocurile de bumbac cu ajutorul unor rigle. 10 sn Bucată de lemn dreptunghiulară sau pătrată cu care se bat ușor literele la tipărire, pentru a se așeza la nivel, când se dă corectura sau se începe tipărirea în mașină. 11 sn Băț subțire, la un capăt cu o rotiță de lemn cu găurele, cu care se bate laptele prins ca să se aleagă untul Cf drugă, berdedeu, ferclideu, perdideu, mătcă, litcă, roată. 12 sn Parte a meliței pe care se așază transversal inul sau cânepa. 13 Lopățică (împletită) în formă de palmă, cu care se bat covoare, perne etc. pentru a le curăța de praf. 14 Suport pentru bătutul covoarelor, cuverturilor etc. 15 Scândură mică dreptunghiulară care servește la trasarea pământului semănat din grădină.

bătător², -oare s.n., s.f. I s.n. 1 Băț, obiect împletit în formă de palmă etc. cu care se bat covoare, pături, perne etc., pentru a le curăța de praf. ♦ Suport pe care se așază covoarele, cuverturile etc. pentru a fi bătute. 2 Băț subțire, cu o rotiță de lemn cu găurele la un capăt, cu care se bate laptele (prins) sau smîntîna în putinei, pentru a se alege untul. 3 Parte a meliței, pe care se așază, transversal, inul sau cînepa pentru a fi melițate. 4 Unealtă de grădinărie cu care se tasează pămîntul după semănat. 5 (tipogr.) Bucată de lemn dreptunghiulară sau pătrată cu care se bat ușor literele la tipărire, pentru a se așeza la nivel, cînd se dă corectura sau se începe tipărirea. 6 (sport) Băț folosit în base-ball. II s.f. 1 Lopățică cu care se bate pînza (cînd se înălbește) sau rufele (cînd se spală). 2 (ind. text.) Mașină care mărește prin batere gradul de destrămare și de curățare a bumbacului înainte de cardare. • pl. -oare. /lat. batt(u)atorium; cf. bate.

bătător¹, -oare adj. Care bate. ◊ Expr. Bătător la ochi = care atrage atenția; izbitor, evident. • pl. -ori, -oare. /bate + -ător.

BĂTĂTOR I. adj. verb. BATE ¶ 1 Care bate ¶ 2 ~ la ochi. II. BĂTĂTOR sm. Cel ce bate: fu bătut de patru ~i (DOS.). III. BĂTĂTOR (pl. -toare) sn. 1 🐑 Bățul cu care se bate laptele prins, brighidău, mîtcă ¶ 2 Limba meliței (DAM.) IV. BĂTĂTOARE sf. 1 Maiu, lopățică cu care se bate pînza cînd se nălbește, cu care se bat rufele cînd se spală (L.-M.) (🖼 411) ¶ 2 🔧 Un fel de titirez care se mișcă cu bătăi ritmice cînd joagărul e în acțiune (DAM.) ¶ 3 🚜 = BATOZĂ ¶ 4 📰 Bucată dreptunghiulară de lemn solid, cu ajutorul căreia mașinistul bate forma, spre a o așeza la nivel, înainte de a începe tiparul (🖼 412).

BĂTĂTOR², -OARE, bătători, -oare, adj., s. f. I. Adj. (În expr.) Bătător la ochi = care atrage atenția în mod flagrant; izbitor. II. S. f. 1. Lopățică cu care se bate pânza (când se inălbește) sau rufele (când se spală); mai. 2. Mașină care bate smocurile de bumbac pentru destrămarea fibrelor. – Bate + suf. -ător.

BĂTĂTOR¹, bătătoare, s. n. 1. Băț, lopățică (împletită) în formă de palmă etc., cu care se bat covoare, perne etc. pentru a le curăța de praf. 2. Suport folosit pentru bătutul covoarelor, cuverturilor etc. 3. Băț subțire, la un capăt cu o rotiță de lemn cu găurele, cu care se bate laptele prins sau smântâna în putinei, ca să se aleagă untul; mâtcă, brighidău. 4. Parte a meliței pe care se așează transversal inul sau cânepa, spre a fi melițate. 5. Scândură mică, dreptunghiulară, care servește la tasarea pământului semănat din grădină. – Lat. batt(u)atorium.

BĂTĂTOR¹, bătătoare, s. n. 1. Băț (sau împletitură în formă de palmă) cu care se bat covoarele, pernele etc. 2. Băț subțire, la un capăt cu o rotiță de lemn cu găurele, cu care se bate laptele prins sau smîntîna în putinei ca să se aleagă untul; brighidău. 3. Partea meliței pe care se așază, transversal, inul sau cînepa spre a fi melițate; scaunul meliței.

BĂTĂTOR², -OARE, bătători, -oare, adj. (Numai în loc. adj.) Bătător la ochi = care atrage atenția, izbitor, evident. În poartă își așeză o firmă bătătoare la ochi. VLAHUȚĂ, O. A. 207.

BĂTĂTOR², -OARE, bătători, -oare, adj. (În expr.) Bătător la ochi = care atrage atenția; izbitor. – Din bat (prez. ind. al lui bate) + suf. -ător.

BĂTĂTOR¹, bătătoare, s. n. 1. Băț (sau împletitură în formă de palmă) cu care se bat covoare, perne etc. pentru a le curăța de praf. 2. Băț subțire, la un capăt cu o rotiță de lemn cu găurele, cu care se bate laptele prins sau smîntîna în putinei, ca să se aleagă untul. 3. Parte a meliței pe care se așază, transversal, inul sau cînepa, spre a fi melițate. 4. Unealtă de grădinărie folosită pentru apăsarea pămîntului după semănat, alcătuită dintr-o scîndură mică dreptunghiulară, prevăzută cu un mîner perpendicular pe ea. – Lat. batt(u)atorium.

BĂTĂTOR² ~oare (~ori, ~oare): ~ la ochi care apare ca evident și incontestabil în ochii tuturor; flagrant; izbitor. /a bate + suf. ~ător

BĂTĂTOR¹ ~oare n. 1) Obiect cu care se bat covoarele; palmă. 2) Parte a putineiului în formă de băț, prevăzut cu o scândură mică găurită la un capăt, cu care se bate smântâna pentru a alege untul. 3) Parte a bătătoarei sau a meliței pe care se așază cânepa sau inul pentru a fi bătute sau melițate. /<lat. batt[u]atorium

bătător a. care bate: bătător la ochi, care prea se vede, care face impresiune, place vederii. ║ m. unealtă de bătut laptele spre a se alege untul.

bătătór, -oáre adj. Care bate. Bătător la ochĭ, izbitor (fr. frappant), atrăgător de atențiune. S.f., pl. orĭ. Scuturătoare, vergĭ împletite de scuturat covoarele și mobilele. Legătură de fășiĭ de hîrtie puse într’un băț de alungat muștele. Batoză. V. apărătoare, tiripleașcă.

bătătoriu sn vz bătător

bătător¹ adj. m., s. m., pl. bătători; f. sg. și pl. bătătoare

bătător² (suport de bătut covoare) s. n., pl. bătătoare

bătător² (suport de bătut covoare) s. n., pl. bătătoare

bătător¹ adj. m., pl. bătători; f. sg. și pl. bătătoare

bătător adj. m., pl. bătători; f. sg. și pl. bătătoare

bătător (instrument casnic) s. n., pl. bătătoare

BĂTĂTOR s. v. cuțit, limbă.

BĂTĂTOR s. 1. (pop.) brighidău, mâtcă, (reg.) drugă, ferdideu, litcă, meșcă, roată. (~ pentru alegerea untului.) 2. v. tel. 3. (TEHN.) scaun, strat, trup. (~ la meliță.)

bătător s. v. CUȚIT. LIMBĂ.

BĂTĂTOR s. 1. (pop.) brighidău, mîtcă, (reg.) drugă, ferdideu, litcă, meșcă, roată. (~ pentru alegerea untului.) 2. tel, (reg.) sîrmea. (~ pentru albuș, creme etc.) 3. scaun, strat, trup. (~ la meliță.)