BĂRBÚNC s. n. 1. (Înv. și reg.) Numele unui dans (ostășesc) care, în trecut, se executa cu prilejul recrutării; melodie după care se executa acest dans. 2. (Înv.) Înrolare în armată; recrutare. – Din germ. Werbung.

bărbúnc sn [At: DEX² / Pl: ? / E: ger Werbung] 1 (Îrg) Dans (ostășesc) care, în trecut, se executa cu prilejul recrutării. 2 Melodie după care se executa barbuncul (1). 3 (Înv) Recrutare.

BĂRBÚNC s. n. 1. (Înv. și reg.) Numele unui dans (ostășesc) care în trecut, se executa cu prilejul recrutării; melodia după care se executa acest dans. 2. (Înv.) Înrolare în armată; recrutare. – Din germ. Werbung.

BĂRBÚNC s. n. (Regional) 1. (Învechit) Înrolare în armată, recrutare. Haideți, feciori, la cătane, Să mîncăm pită cu carne; Haideți, feciori, la bărbunc, Să mîncăm carne de junc! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 317. 2. Numele unui dans țărănesc (care se juca altădată cu prilejul recrutării). Au și început să-mi salte călcîiele ! Am să-i trag un bărbunc. V. ROM. martie 1952, 170.

BĂRBÚNC s. n. 1. (Înv. și reg.) Numele unui dans (ostășesc) și melodia după care se execută. 2. (Înv.) Înrolare în armată, recrutare (în timpul căreia se executa dansul de mai sus). – Germ. Werbung.

bărbunc n. Tr. horă jucată cu ocaziunea înrolării recruților ardeleni: haideți, feciori, la bărbunc, să mâncăm carne de junc POP. [Nemț. WERBUNG, înrolare].

bărbúnc V. verbunc.

verbunc sn [At: ANON. CAR. / V: (îrg) băr~, berbuncă sf, (înv) berbun, vărbung, (reg) bărbanță, bărbuncă, bărbunță sf, be~, văr~, ~ă sf / Pl: ~uri, (reg) ~nci sm / E: ger Werbung] 1 (Trs; înv) Recrutare. 2 (Mun; îlav; pe lângă verbe ca „a merge”, „a pleca” etc.) În ~nci În stagiu militar. 3 (Mun; pex; îal) În lumea largă. 4 (Mun) Perioadă de evoluție a unei boli. 5 (Trs; îf bărbunc) Dans (ostășesc), cu ritm binar și cu mișcare rapidă, care, în trecut, se executa cu prilejul recrutării. 6 (Trs; îf bărbunc) Melodie după care se executa verbuncul (5). 7 (Reg; îe) A juca ~ul A sări de durere în urma unei vătămări involuntare. 8 (Reg; îae) A avea aventuri amoroase. 9 (Trs; îf bărbunc) Petrecere.

verbúnc n., pl. urĭ și -úncă f., pl. ĭ (rut. verbúnk, verbúnok, pol. werbunek, ung. verbung, d. germ. werbung, recrutare, înrolare). Hora recruților austro-ungureștĭ cînd îĭ lua la oaste. Mold. Fam. A juca verbuncu, a face ștrengăriĭ, maĭ ales amoroase. – Și berbunc, -uncă. În Trans. și bărbunc. V. podgheaz.

bărbúnc (înv., reg.) s. n.

bărbúnc s. n.

BĂRBÚNC s. v. recrutare.

bărbunc s. v. RECRUTARE.

bărbúnc s. m. – 1. (Trans.) Înrolare în armată, recrutare, prin organizare de baluri și oferire de băuturi. – 2. Dans popular. – Var. berbunc(ă), verbunc(ă), berbunță. Germ. Werbung „înrolare” (Borcea 177); întrodus în Trans., prin administrația austriacă (sec. XVIII).

bărbuncul (ucr. verbunk; mag. verbuncos; < germ. Werbung „recrutare”), joc* popular românnesc (ostășesc) răspândit în Transilvania. B. a luat ființă și s-a dezvoltat în cadrul ceremoniilor de recrutare, cu joc, în armata austro-ungară, ceremonii inițiate în timpul domniei Mariei-Tereza (a doua jumătate a sec. 18). Astăzi este un joc obișnuit în satele din bazinul râului Someș. Face parte din categoria jocurilor feciorești*. Are ritm binar*, accentuat pe fiecare timp*, mișcări energice cu amplitudine mare, ceea ce dă dansului un caracter milităresc, iar viteza de execuție ajunge până la M. M (sfert de notă) = 140. V. arcanul.