verbunc sn [At: ANON. CAR. / V: (îrg) băr~, berbuncă sf, (înv) berbun, vărbung, (reg) bărbanță, bărbuncă, bărbunță sf, be~, văr~, ~ă sf / Pl: ~uri, (reg) ~nci sm / E: ger Werbung] 1 (Trs; înv) Recrutare. 2 (Mun; îlav; pe lângă verbe ca „a merge”, „a pleca” etc.) În ~nci În stagiu militar. 3 (Mun; pex; îal) În lumea largă. 4 (Mun) Perioadă de evoluție a unei boli. 5 (Trs; îf bărbunc) Dans (ostășesc), cu ritm binar și cu mișcare rapidă, care, în trecut, se executa cu prilejul recrutării. 6 (Trs; îf bărbunc) Melodie după care se executa verbuncul (5). 7 (Reg; îe) A juca ~ul A sări de durere în urma unei vătămări involuntare. 8 (Reg; îae) A avea aventuri amoroase. 9 (Trs; îf bărbunc) Petrecere.