verbunc sn [At: ANON. CAR. / V: (îrg) băr~, berbuncă sf, (înv) berbun, vărbung, (reg) bărbanță, bărbuncă, bărbunță sf, be~, văr~, ~ă sf / Pl: ~uri, (reg) ~nci sm / E: ger Werbung] 1 (Trs; înv) Recrutare. 2 (Mun; îlav; pe lângă verbe ca „a merge”, „a pleca” etc.) În ~nci În stagiu militar. 3 (Mun; pex; îal) În lumea largă. 4 (Mun) Perioadă de evoluție a unei boli. 5 (Trs; îf bărbunc) Dans (ostășesc), cu ritm binar și cu mișcare rapidă, care, în trecut, se executa cu prilejul recrutării. 6 (Trs; îf bărbunc) Melodie după care se executa verbuncul (5). 7 (Reg; îe) A juca ~ul A sări de durere în urma unei vătămări involuntare. 8 (Reg; îae) A avea aventuri amoroase. 9 (Trs; îf bărbunc) Petrecere.

verbunc s.n. (înv., reg.) 1 Recrutare. 2 (mai ales în forma „bărbunc”) Numele unui dans (ostășesc), cu ritm binar și cu mișcare rapidă (care se executa mai ales cu prilejul recrutării). ♦ Melodie după care se execută acest dans. • pl. -uri. și bărbunc s.n. /<germ. Werbung.

verbúnc n., pl. urĭ și -úncă f., pl. ĭ (rut. verbúnk, verbúnok, pol. werbunek, ung. verbung, d. germ. werbung, recrutare, înrolare). Hora recruților austro-ungureștĭ cînd îĭ lua la oaste. Mold. Fam. A juca verbuncu, a face ștrengăriĭ, maĭ ales amoroase. – Și berbunc, -uncă. În Trans. și bărbunc. V. podgheaz.

vărbunc sn vz verbunc

vărbung sn vz verbunc

verbuncă sf vz verbunc

bărbunc s.n. v. verbunc.

bărbúnc V. verbunc.

berbúnc și berbúncă V. verbunc.

verbunc s.n. (reg.) hora recruților austromaghiari (în trecut, în Ardeal).