2 intrări

11 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BĂRBÚȚĂ, bărbuțe, s. f. Diminutiv al lui barbă; bărbiță (2), bărbușoară (1). – Barbă + suf. -uță.

bărbúță sf [At: IORGA, N. R. A. I, 227 / Pl: ~țe / E: barbă + -uță] 1-2 (Șhp) Barbă (mică).

bărbuță s.f. Dim. al lui barbă; (fam.) bărbiță, bărbușoară. • pl. -e. /barbă + -uță.

BĂRBÚȚĂ, bărbuțe, s. f. Diminutiv al lui barbă; bărbiță (2). – Barbă + suf. -uță.

BĂRBÚȚĂ, bărbuțe, s. f. Diminutiv al lui barbă. Clipea mereu din ochi cu înțeles și-si mîngîia bărbuța. PAS, Z. I 213.

BĂRBÚȚĂ, bărbuțe, s. f. Diminutiv al lui barbă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bărbuță s. f., g.-d. art. bărbuței; pl. bărbuțe

bărbúță s. f., g.-d. art. bărbúței; pl. bărbúțe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BĂRBÚȚĂ s. 1. bărbișoară, bărbiță, bărbușoară. 2. v. cioc.

BĂRBUȚĂ s. 1. bărbișoară, bărbiță, bărbușoară. 2. barbișon, cioc, țăcălie, (franțuzism rar) barbișă. (Purta ~.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Bărbuț, -ă -oiu v. Barbura III 19.

Intrare: bărbuță
bărbuță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bărbuță
  • bărbuța
plural
  • bărbuțe
  • bărbuțele
genitiv-dativ singular
  • bărbuțe
  • bărbuței
plural
  • bărbuțe
  • bărbuțelor
vocativ singular
plural
Intrare: Bărbuță
Bărbuță nume propriu
nume propriu (I3)
  • Bărbuță
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bărbuță, bărbuțesubstantiv feminin

etimologie:
  • Barbă + sufix -uță. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.