BĂRBIȘOARĂ, bărbișoare, s. f. Plantă erbacee cu flori galbene, care devin mai târziu albe (Alyssum minimum). – Barbă + suf. -ișoară.^[1]

bărbișoară sf [At: BARCIANU / V: ~băsară / Pl: ~re / E: barbă + -ișoară] (Bot; reg) 1 Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunze albicioase și cu flori palid galbene, care devin mai târziu albe și care crește prin câmpii nisipoase și pe coline aride în lunile mai și iunie (Alyssum minimum). 2 Ciucușoară (Alyssum calycinum). Albiță (Alyssum desertorum). 4 Planta Alyssum minutum. 5 Planta Alyssum saxatile. 6 Crușățea (Barbarea vulgaris).

bărbișoară s.f. (bot.; reg.) 1 Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunzele albicioase, cu florile galben-deschis, devenite albe mai tîrziu, care crește în locuri nisipoase (Alyssum minimum). 2 Ciucușoară (Alyssum calycinum). 3 Albiță (Alyssum desertorum). • pl. -e. /barbă + -ișoară.

BĂRBIȘOARĂ (pl. -oare) sf. 1 🫀 dim. BARBĂ ¶ 2 🌿 Mică plantă ierboasă din familia cruciferelor; face flori gălbui care mai tîrziu devin albe (Alyssum minimum).

BĂRBIȘOARĂ, bărbișoare, s. f. Plantă erbacee cu flori galbene, care devin mai târziu albe (Alyssum minimum). – Barbă + suf. -ișoară.

BĂRBIȘOARĂ, bărbișoare, s. f. Plantă erbacee cu flori galbene, care devin mai tîrziu albe (Alyssum minimum). – Din barbă + suf. -ișoară.

bărbișoáră V. bărbușoară.

bărbăsară sf vz bărbișoară

bărbușoáră saŭ -ișóară f., pl. e (d. barbă). O plantă cruciferă care seamănă cu iedera (alyssum minimum). – Pe alocurĭ și crudățea.

bărbișoară (reg.) s. f., g.-d. art. bărbișoarei; pl. bărbișoare

bărbișoară s. f., g.-d. art. bărbișoarei; pl. bărbișoare

bărbișoară s. f., g.-d. art. bărbișoarei; pl. bărbișoare

BĂRBIȘOARĂ s. bărbiță, bărbușoară, bărbuță. (Purta o ~.)

BĂRBIȘOARĂ s. bărbiță, bărbușoară, bărbuță. (Purta o ~.)