bărbiariu sm vz bărbier

bărbier¹ sm [At: DA ms / V: ~iariu / P: ~bi-er / Pl: ~i / E: barbă + -ier] 1 Frizer. 2 (Fam; fig) Om mincinos. 3 (Fam; fig) Om lăudăros.

bărbier² sn [At: CERNE, D. M. / Pl: ~e / E: barbă + -ier] Dispozitiv mic aplicat pe cutia de rezonanță a unei viori, pentru a o fixa mai bine sub bărbia (1) violonistului.

bărbieri [At: NEGRUZZI, S. I, 1997 P: ~bi-e- / Pzi: ~resc / E: bărbier] 1 vt A rade barba (cuiva) Si: (reg) a bărgi. 2 vr A-și rade barba. 3 vi (Fig) A minți. 4 vi (Fig) A exagera (cu rea-credință). 5 vt (Fam; fig) A înșela. 6 vt (Fam; fig) A trage cuiva o bătaie. 1 vt A păcăli pe cineva cu vorba. 8 vr A se lăuda.

bărbierie sf [At: LET. III, 248 / P: ~bi-e~ / Pl: ~ii / E: bărbier + -ie] 1 Meseria de bărbier¹ (1). 2 (Înv) Frizerie.

berbiariu sn vz bărbier

bărbier s.m., s.n. 1 s.m. Frizer. ♦ Fig. (fam.) Om mincinos, lăudăros. 2 s.n. (muz.) Dispozitiv mic de lemn aplicat la baza cutiei de rezonanță a unei viori, pe care se sprijină bărbia violonistului; bărbie. • sil. -bi-er. pl. m. -i, n. -e. /it. barbiere, ngr. μπαρμπέρης.

bărbieresc, -ească adj. Care ține de bărbier, care se referă la bărbier. • sil. -bi-e-. pl. -ești. /bărbier + -esc.

bărbieri vb. IV. 1 tr., refl. A(-și) tăia barba; a se rade. 2 refl. Fig. (fam.) A se lăuda mințind. 3 tr. Fig. (fam.) A înșela, a păcăli. • sil. -bi-e-. prez.ind. -esc. /bărbier + -i.

bărbierie s.f. (înv.) 1 Meseria de bărbier. ◊ Expr. A învăța bărbieria pe capul cuiva = a deprinde o meserie, făcînd ca altul să suporte riscurile nedibăciei lui. 2 Frizerie. • sil. -bi-e-. pl. -ii. g. -d. -iei. /bărbier + -ie.

BĂRBIER sm. Cel care are meseria de a rade sau tăia barba și de a tunde părul [it. barbiere].

‡BĂRBIER-BAȘA sm. Bărbierul Curții domnești: cînd se căftănea vre-un boier, se ducea ~ de-l rădea (ALECS.).

BĂRBIERI (-eresc) I. vb. tr. 1 A rade pe cineva ¶ 2 familiar A înșela ¶ 3 ⊕A minți II. vb. refl. A se rade [bărbier].

BĂRBIERIE sf. 1 Meseria bărbierului; proverb: a învăța bărbieria la capul cuiva, a căuta să se deprindă cu un lucru, să învețe un meșteșug pe socoteala sau în paguba altuia ¶ 2 Prăvălia unui bărbier (🖼 364).

BĂRBIER, bărbieri, s. m. Bărbat care are meseria de a rade barba și de a tunde părul; frizer. Ștefan-vodă poruncea Bărbieri de-i aducea: Unii părul că-i tăia,. Alții barba i-o rădea, Pe Corbea-l întinerea. TEODORESCU, P. P. 530. ◊ (În trecut avea și alte îndeletniciri) Mă doare [măseaua]: întîi rabd cît pot.... pe urmă pui doftorii; pe urmă, dacă văz că nu mai merge, mă duc hotărît la bărbier să mi-o scoață. CARAGIALE, O. I 188. ◊ Compus: (învechit) bărbier-bașa = bărbierul curții domnești. [Portar-bașa] ședea la perdeaua domnească zi și noapte, și, cînd se trezea măria-sa, el striga prin sarai, cît îl ținea gura: Cafegi-bașa! Bărbier-basa! ALECSANDRI, T. I 582. – Pronunțat: -bi-er.

BĂRBIERI, bărbieresc, vb. IV. 1. Tranz. A tăia barba, a rade. Potrivise ciobul de oglindă pe marginea unei polițe și-și bărbierea cu greutate barba mare, încîlcită. GALAN, Z. R. 388. Pentru un gologan din cei căpătați i-a bărbierit un meșter. PAS, L. I 62. ◊ Refl. Eu taman mă bărbieream pe prispă. PREDA, Î. 117. ◊ Refl. reciproc. Se tunseseră și se bărbieriseră ei între ei. PAS, L. I 73. 2. Refl. (Familiar) A se lăuda pe sine, mințind. Taci, măi, nu te bărbieri! STANCU, D. 350. – Pronunțat: -bi-e-.

BĂRBIERIE, (2) bărbierii, s. f. (Învechit) 1. Meseria de bărbier, (Astăzi numai în expr.) A învăța bărbieria pe capul cuiva = a deprinde o meserie făcînd ca altul să suporte riscurile nedibăciei tale. 2. Frizerie. – Pronunțat: -bi-e-.

BĂRBIER, bărbieri, s. m. Frizer. ◊ Compus: (înv.) bărbier-bașa = bărbierul curții domnești. [Pr.: -bi-er] – Ngr. barbéris (<it.).

BĂRBIERI, bărbieresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (-și) tăia barba; a (se) rade. 2. Refl. (Fam.) A se lăuda în mod exagerat; a minți. [Pr.: -bi-e-] – Din bărbier.

BĂRBIERIE, (2) bărbierii, (Înv.) 1. Meseria de bărbier. 2. Frizerie. [Pr.: -bi-e-] – Din bărbier + suf. -ie.

BĂRBIER s.m. Frizer. [< it. barbieri].

BĂRBIER s. n. frizer. (< it. barbiere)

BĂRBIER ~i m. Persoană specializată în bărbierit, tuns și ondulat părul; frizer. [Sil. -bi-er] /<ngr. barbéris

A BĂRBIERI ~esc tranz. 1) (părul, mustățile) A tăia de la rădăcină (cu briciul sau cu o mașină de bărbierit); a rade. 2) (persoane) A lipsi de păr (cu ajutorul briciului); a rade. [Sil. -bi-e-] /Din bărbier

A SE BĂRBIERI mă ~esc intranz. fam. A relata lucruri inventate; a se lăuda peste măsură cu lucruri ireale. [Sil. -bi-e-] /Din bărbier

bărbier m. cel ce taie sau rade barba, cel ce tunde părul. [It. BARBIERE, printr’un intermediar grec modern].

bărbier-bașa m. odinioară, întâiul bărbier al Domnului care rădea pe Vodă, pe beizadele și pe noul boierit: când se căftănia vreun boier, se ducea bărbier-bașa de-l rădea cu bricele cele de mărgean AL. [Formă românizată din arhaicul berber bașa = turc. BERBER BAȘY].

bărbierì v. a tunde sau a rade pe cineva.

bărbierie f. 1. meseria bărbierului; 2. prăvălia sa.

bărbiér m. (it. barbiere, de unde și ngr. barbéris; fr. barbier). Cel ce rade barba și tunde păru. Fig. Mare lăudăros, mare palavragiŭ. – Barb. coafor saŭ frizer.

2) bărbierésc v. tr. (d. bărbier; ngr. barberizo). Fam. Rad barba. V. refl. Mă rad. Fig. Mă laud, torn la palavre.

bărbieríe f. (d. bărbier; it. barbieria). Meseria saŭ prăvălia bărbieruluĭ. A’nvăța bărbieria pe capu cuĭva, a’nvăța ceva pe socoteala orĭ cu paguba altuĭa. – Bărbieriĭ evită acest cuv. și zic frizerie orĭ salon de ras, tuns și frizat!

bărbier (desp. -bi-er) s. m., pl. bărbieri

bărbieri (a ~) (desp. -bi-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărbieresc, 3 sg. bărbierește, imperf. 1 bărbieream; conj. prez. 1 sg. să bărbieresc, 3 să bărbierească

bărbierie (rar) (desp. -bi-e-) s. f., art. bărbieria, g.-d. art. bărbieriei; (frizerii) pl. bărbierii, art. bărbieriile (desp. -ri-i-)

bărbier (-bi-er) s. m., pl. bărbieri

bărbieri (a ~) (-bi-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărbieresc, imperf. 3 sg. bărbierea; conj. prez. 3 să bărbierească

bărbierie (rar) (-bi-e-) s. f., art. bărbieria, g.-d. art. bărbieriei; (frizerii) pl. bărbierii, art. bărbieriile

bărbier s. m. (sil. -bi-er), pl. bărbieri

bărbieri vb. (sil. -bi-e-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărbieresc, imperf. 3 sg. bărbierea; conj. prez. 3 sg. și pl. bărbierească

bărbierie s. f. (sil. -bi-e-), art. bărbieria, g.-d. art. bărbieriei; (frizerii) pl. bărbierii, art. bărbieriile

bărbieri

bărbier.

BĂRBIER s. v. frizer.

BĂRBIERI vb. v. atinge, bate, lovi, minți.

BĂRBIERI vb. a (se) rade.

BĂRBIERIE s. v. frizerie.

BĂRBIER s. frizer.

bărbieri vb. v. ATINGE. BATE. LOVI. MINȚI.

BĂRBIERI vb. a (se) rade.

bărbierie s. v. FRIZERIE.

bărbier (bărbieri), s. m. – Frizer. – Mr. barber, birber, megl. birber. It. barbiere, probabil prin intermediul ngr. μπαρμπέρις (sec. XVII). Cf. tc. berber (› mr., megl. birber), bg. berberin. – Der. bărbiereasă, s. f. (nevastă de bărbier); bărbieresc, adj. (de bărbier); bărbieri, vb. (a rade barba; în arg., a minți, a scorni brașoave); bărbierie, s. f. (frizerie; în arg., brașoavă, minciună).

Calomniez, calomniez, il en restera toujours quelque chose (fr. „Calomniați, calomniați, ceva tot va rămîne!”) Beaumarchais, Bărbierul din Sevilla – act. II, sc. 8. Sînt cuvintele din faimoasa tiradă a lui Don Basilio, care i-a inspirat compozitorului italian Rossini, nu mai puțin faimoasa „arie a calomniei”. Autorul, punîndu-l pe Don Basilio să facă elogiul calomniei, arată că cei ce folosesc această armă perfidă, strecoară în mod conștient veninul minciunilor, convinși că măcar un strop tot va rămîne în sufletul oamenilor, de pe urma unor astfel de ponegriri. De aici, această expresie, aplicată defăimătorilor fără scrupule, de tipul lui Don Basilio, care se bucura și rîdea melistofelic văzînd cum o șoaptă calomnioasă ia încet-încet proporții: „Și se-ntinde ca un val, Ca un foc, ca un cutremur, Ca urgia ce produce Un dezastru infernal”. La rîndul lui, Beaumarchais s-a inspirat din Francis Bacon care, în lucrarea sa De dignitate et augmentis scientiarum (cartea a 8-a, cap. II), exprimă o idee identică într-o formă care e și ea aproape identică: Audacter calumniare, semper aliquid haeret (Calomniază cu îndrăzneală, pînă la urmă tot se prinde ceva). LIT.

bărbieri, bărbieresc v. r. a se lăuda cu lucruri neadevărate; a minți