2 intrări

27 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BĂRBIERÉSC, -EÁSCĂ, bărbierești, adj. (Rar) De bărbier, privitor la bărbier. [Pr.: -bi-e-] – Bărbier + suf. -esc.

bărbieresc, ~ească a [At: CARAGIALE, N. 47 / P: ~bi-e~ / Pl: ~ești / E: bărbier + -esc] (Rar) 1 Specific bărbierului1 (1). 2 Care se referă la bărbier1 (1). 3 Care provine de la bărbier1 (1). 4 Care aparține bărbierului1 (1). 5 De bărbier1 (1).

bărbieresc, -ească adj. Care ține de bărbier, care se referă la bărbier. • sil. -bi-e-. pl. -ești. /bărbier + -esc.

BĂRBIERÉSC, -EASCĂ, bărbierești, adj. (Rar) De bărbier, privitor la bărbier. [Pr.: -bi-e-] – Bărbier + suf. -esc.

BĂRBIERÉSC, -EÁSCĂ, bărbierești, adj. (Rar) De bărbier, al bărbierilor. Breasla bărbierească mi-este foarte simpatică. CARAGIALE, N. S. 47. – Pronunțat: -bi-e-.

BĂRBIERÉSC, -EÁSCĂ, bărbierești, adj. (Rar) De bărbier, privitor la bărbier. [Pr.: -bi-e-] – Din bărbier + suf. -esc.

1) bărbierésc, -eáscă adj. De bărbier.

2) bărbierésc v. tr. (d. bărbier; ngr. barberizo). Fam. Rad barba. V. refl. Mă rad. Fig. Mă laud, torn la palavre.

BĂRBIERÍ, bărbieresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) rade. 2. Refl. Fig. A se lăuda cu lucruri neadevărate; a minți. [Pr.: -bi-e-] – Din bărbier.

BĂRBIERÍ, bărbieresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) rade. 2. Refl. Fig. A se lăuda cu lucruri neadevărate; a minți. [Pr.: -bi-e-] – Din bărbier.

bărbierí [At: NEGRUZZI, S. I, 1997 P: ~bi-e- / Pzi: ~resc / E: bărbier] 1 vt A rade barba (cuiva) Si: (reg) a bărgi. 2 vr A-și rade barba. 3 vi (Fig) A minți. 4 vi (Fig) A exagera (cu rea-credință). 5 vt (Fam; fig) A înșela. 6 vt (Fam; fig) A trage cuiva o bătaie. 1 vt A păcăli pe cineva cu vorba. 8 vr A se lăuda.

bărbieri vb. IV. 1 tr., refl. A(-și) tăia barba; a se rade. 2 refl. Fig. (fam.) A se lăuda mințind. 3 tr. Fig. (fam.) A înșela, a păcăli. • sil. -bi-e-. prez.ind. -esc. /bărbier + -i.

BĂRBIERÍ, bărbieresc, vb. IV. 1. Tranz. A tăia barba, a rade. Potrivise ciobul de oglindă pe marginea unei polițe și-și bărbierea cu greutate barba mare, încîlcită. GALAN, Z. R. 388. Pentru un gologan din cei căpătați i-a bărbierit un meșter. PAS, L. I 62. ◊ Refl. Eu taman mă bărbieream pe prispă. PREDA, Î. 117. ◊ Refl. reciproc. Se tunseseră și se bărbieriseră ei între ei. PAS, L. I 73. 2. Refl. (Familiar) A se lăuda pe sine, mințind. Taci, măi, nu te bărbieri! STANCU, D. 350. – Pronunțat: -bi-e-.

BĂRBIERÍ, bărbieresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (-și) tăia barba; a (se) rade. 2. Refl. (Fam.) A se lăuda în mod exagerat; a minți. [Pr.: -bi-e-] – Din bărbier.

A BĂRBIERÍ ~ésc tranz. 1) (părul, mustățile) A tăia de la rădăcină (cu briciul sau cu o mașină de bărbierit); a rade. 2) (persoane) A lipsi de păr (cu ajutorul briciului); a rade. [Sil. -bi-e-] /Din bărbier

A SE BĂRBIERÍ mă ~ésc intranz. fam. A relata lucruri inventate; a se lăuda peste măsură cu lucruri ireale. [Sil. -bi-e-] /Din bărbier

bărbierì v. a tunde sau a rade pe cineva.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bărbieresc (rar) (-bi-e-) adj. m., f. bărbierească; pl. m. și f. bărbierești

bărbierésc adj. m. (sil. -bi-e-), f. bărbiereáscă; pl. m. și. f. bărbieréști

bărbieri (a ~) (-bi-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărbieresc, imperf. 3 sg. bărbierea; conj. prez. 3 să bărbierească

bărbierí vb. (sil. -bi-e-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărbierésc, imperf. 3 sg. bărbiereá; conj. prez. 3 sg. și pl. bărbiereáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BĂRBIERÍ vb. v. atinge, bate, lovi, minți.

bărbieri vb. v. ATINGE. BATE. LOVI. MINȚI.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

bărbieri, bărbieresc v. r. a se lăuda cu lucruri neadevărate; a minți

Intrare: bărbieresc
bărbieresc adjectiv
  • silabație: băr-bi-e-resc info
adjectiv (A81)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bărbieresc
  • bărbierescul
  • bărbierescu‑
  • bărbierească
  • bărbiereasca
plural
  • bărbierești
  • bărbiereștii
  • bărbierești
  • bărbiereștile
genitiv-dativ singular
  • bărbieresc
  • bărbierescului
  • bărbierești
  • bărbiereștii
plural
  • bărbierești
  • bărbiereștilor
  • bărbierești
  • bărbiereștilor
vocativ singular
plural
Intrare: bărbieri
  • silabație: băr-bi-e-ri info
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bărbieri
  • bărbierire
  • bărbierit
  • bărbieritu‑
  • bărbierind
  • bărbierindu‑
singular plural
  • bărbierește
  • bărbieriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bărbieresc
(să)
  • bărbieresc
  • bărbieream
  • bărbierii
  • bărbierisem
a II-a (tu)
  • bărbierești
(să)
  • bărbierești
  • bărbiereai
  • bărbieriși
  • bărbieriseși
a III-a (el, ea)
  • bărbierește
(să)
  • bărbierească
  • bărbierea
  • bărbieri
  • bărbierise
plural I (noi)
  • bărbierim
(să)
  • bărbierim
  • bărbieream
  • bărbierirăm
  • bărbieriserăm
  • bărbierisem
a II-a (voi)
  • bărbieriți
(să)
  • bărbieriți
  • bărbiereați
  • bărbierirăți
  • bărbieriserăți
  • bărbieriseți
a III-a (ei, ele)
  • bărbieresc
(să)
  • bărbierească
  • bărbiereau
  • bărbieri
  • bărbieriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bărbieresc, bărbiereascăadjectiv

  • 1. rar De bărbier, privitor la bărbier. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Breasla bărbierească mi-este foarte simpatică. CARAGIALE, N. S. 47. DLRLC
etimologie:
  • Bărbier + sufix -esc. DEX '98 DEX '09

bărbieri, bărbierescverb

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) rade. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: rade
    • format_quote Potrivise ciobul de oglindă pe marginea unei polițe și-și bărbierea cu greutate barba mare, încîlcită. GALAN, Z. R. 388. DLRLC
    • format_quote Pentru un gologan din cei căpătați i-a bărbierit un meșter. PAS, L. I 62. DLRLC
    • format_quote Eu taman mă bărbieream pe prispă. PREDA, Î. 117. DLRLC
    • format_quote reflexiv reciproc Se tunseseră și se bărbieriseră ei între ei. PAS, L. I 73. DLRLC
  • 2. reflexiv figurat A se lăuda cu lucruri neadevărate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Taci, măi, nu te bărbieri! STANCU, D. 350. DLRLC
etimologie:
  • bărbier DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.