bărbătoșí vr [At: C. PETRESCU, ap. DA ms / Pzi: ~șesc / E: bărbătos] (Reg; rar) 1 (D. adolescenți) A face pe bărbatul. 2 (D. copii, adolescenți) A-și da aere de om în toată firea.

BĂRBĂTÓS, -OÁSĂ, bărbătoși, -oase, adj. Care are aspect viril, care are însușiri morale de bărbat (I). – Bărbat + suf. -os.

bărbătos, ~oasă a [At: SBIEREA, P. 102/₂₃ / Pl: ~oși, ~oase / E: bărbat + -os] 1 (Rar; irn; d. bărbați) Care are aspect viril. 2 (Rar; irn; d. femei) Care are însușiri morale de bărbat (1).

BĂRBĂTÓS, -OÁSĂ, bărbătoși, -oase, adj. (Reg.) Care are aspect viril, care are însușiri morale de bărbat (I). – Bărbat + suf. -os.

BĂRBĂTÓS, -OÁSĂ, bărbătoși, -oase, adj. (Rar) Plin de curaj bărbătesc, viteaz, energic. [Zmeul] al doilea era mai viteaz și mai bărbătos. SBIERA, P. 102.

BĂRBĂTÓS, -OÁSĂ, bărbătoși, -oase, adj. (Rar) Bărbat². – Din bărbat² + suf. -os.

BĂRBĂTÓS ~oásă (~óși, ~oáse) fig. fam. Care are calități (pronunțate) de bărbat; cu trăsături de bărbat. /bărbat + suf. ~os

bărbătós adj. m., pl. bărbătóși; f. bărbătoásă, pl. bărbătoáse

bărbătós adj. m., pl. bărbătóși; f. sg. bărbătoásă, pl. bărbătoáse

BĂRBĂTÓS adj. v. bărbătesc, curajos, viteaz, vitejesc.

bărbătos adj. v. BĂRBĂTESC. CURAJOS. VITEAZ. VITEJESC.