bărbănoc sm vz brăbănoc

BĂRBĂNOC sm. și (pl. -oace) sn. 🌿 Plantă cu frunzele totdeauna verzi și cu flori albastre sau violete de forma unor mici pîlnii; în Transilvania se împodobește cu bărbanoc steagul de la nuntă și tot din frunzele lui verzi se împletește cununa pentru mire și mireasă; numită și „brăbănoc”, „saschiu”, „cununiță”, „merișor”, „foaie-în-fir”, „foiofoi”, etc. (Vinca herbacea; minor) (🖼 362) [rus. barvenokŭ; rut. bervinok].

BĂRBĂNOC s. m. v. brebenoc.

bărbănóc V. brăbănoc.

bărbdinoc sm vz brebenoc

bărbinoc sm vz brebenoc

belbinoc sm vz brăbănoc

berbenog sn vz brebenoc

borbănoc sm vz brebenoc

brăbănoc sm vz brebenoc

brebenoc sn [At: MARIAN, O. II, 83 / V: barban~, bărbăn~, barb~, bărbănoacă, bărb~, belbinog, berbenog, bilbin~, borbă~, brăbăn~, breobenog, briban~, bribăn~ / Pl: ~oci / E: ucr барвиок, rs барвинок] (Bot; reg) 1 Saschiu (Vinca minor). 2 Saschiu (Vinca herbacea).

breobenog sm vz brebenoc

bribanoc sm vz brebenoc

bribănoc sm vz brebenoc

brebenoc s.m. (bot.; reg.) 1 Saschiu (Vinca minor). 2 Pervincă (Vinca herb acea). • pl. -ci. /<ucr. барвінок, pol. barwinek.

BĂRBINOC = BĂRBANOC.

BRĂBĂNOC = BĂRBĂNOC.

BREBENOC = BĂRBĂNOC.

FOAIE¹ sf. 1 🌿 Expansiunea membranoasă, de obiceiu plană și verde, care crește pe ramurile sau de-a-dreptul pe tulpina plantelor și care e principalul lor organ de respirațiune; frunză: ~ de viță, foi de dafin; FOAIE-GRASĂ = ÎNGRĂȘĂTOARE; FOAIE-ÎN-FIR BĂRBĂNOC ¶ 2 🌿 pr. ext. Petala unei flori: foi de trandafir ¶ 3 Bucată dreptunghiulară de hîrtie, în spec. pentru scris, uneori îndoită în două (=coală); ~ de zestre, act în care se află înscrisă zestrea dată unei fete la măritișulei; ~ de drum, foaie de hîrtie scrisă dată unei trupe sau unui militar care călătorește, în care i se arată etapele pe care trebue să le facă ¶ 4 Fie-care din bucățile dreptunghiulare de hîrtie care alcătuesc o carte, un caiet, un registru, etc.; filă; Fig.: a o întoarce pe altă ~, a o întoarce pe foaia alaltă (sau cealaltă, a-și schimba purtarea față de cineva, a întrebuința alte mijloace (mai aspre, etc.) ¶ 5 Ziar; gazetă: povestea asta se tipări în foaia „Propășirea” NEGR. ¶ 6 Placă foarte subțire dintr’un metal: ~ de aur, de argint ¶ 7 Fie-care din straturile de aluat din care se compune plăcinta: cine socotește cîte foi intră ’n plăcintă, niciodată nu mănîncă plăcintă GOL. ¶ 8 Lățimea întreagă a unei pînze, a unei stofe, întrebuințată la croirea unei haine, unei rochii, etc.; pr. ext.: poala dinainte sau dindărăt a unei cămăși; pl. foi, fustă [lat. folia].

FOIOF(O)IU sm., FOIOFIE sf. 🌿 = BĂRBĂNOC.

BREBENOC, brebenoci, s. m. (Bot.) Saschiu. Pornesc la pădure după brebenoc, pînă a nu răsări soarele. SEVASTOS, N. 86. – Variantă: (regional) bărbănoc s. m.

BREBENOC, brebenoci, s. m. (Bot.) Saschiu. – Ucr. bervinok.

brăbănoc m. Bot. pervincă. [Cf. Rut. BARKVINOK].

brăbănóc m. (rut. barvinok, și berv-, rus. barvinok, și barvenók, pol. barwinek, d. lat. pervinca). Pervincă. – Și bărbănoc (Mold.), bărbînoc (Maram.) și berbenoc.

brebenoc (reg.) s. m., pl. brebenoci

brebenoc (reg.) s. m., pl. brebenoci

brebenoc s. m., pl. brebenoci

BRĂBĂNOC s. (BOT.; Pyrola secunda) merișor, perișor, (reg.) verdeața-iernii.

BREBENOC s. v. saschiu.

BRĂBĂNOC s. (BOT.; Pyrola secunda) merișor, perișor, (reg.) verdeața-iernii.

brebenoc s. v. SASCHIU.

bărbănoc (-ci), s. m. – Varietate de saschiu (Vinca herbacea, Vinca minor). – Var. barbanoc, brăbănoc, brebenoc etc. De la un prototip sl. *barvinokŭ (< lat. pervinca), cf. rut., rus. barvinok, pol. barwinek (Miklosich, Fremdw., 77; Berneker 44).

bărbănoc, -oace, -ci, (bărbânoc), s.n.m. Plantă ierboasă, perenă, cățărătoare, cu flori albastre sau violete; saschiu (Vinca minor): „Fântână cu bărbânoc, / Mi-o făcut codru soroc”. ■ (top.) Bărbânoc, fânațe în Băiuț și Strâmbu-Băiuț. – Din ucr. bervinok (DLRM, DEX); de la prototipul sl. *barvinokŭ, cf. ucr., rus. barvinok (DER).

bărbănoc, -oace, -ci, (bărbânoc), s.n., s.m. – (bot.) Plantă ierboasă, perenă, cățărătoare, cu flori albastre sau violete; saschiu (Vinca minor): „Trăiește în pădure, la răcoare; se pune între pietrele fântânii; se fac cununi la mireasă” (Calendar, 1980: 65); „Fântână cu bărbânoc, / Mi-o făcut codru soroc” (idem: 70). ♦ (top.) Bărbânoc, fânațe în Băiuț și Strâmbu-Băiuț. – Din ucr. bervinok (DLRM, DEX); de la prototipul sl. *barvinokŭ, cf. ucr., rus. barvinok (DER). „Nu agreăm etimologia propusă de DM și reluată de DEX (ucr. bervinok). Credem că este un diminutiv de la breabăn, o altă denumire a plantei în discuție. De altfel, Dicționarul etimologic al limbii ucrainene (1982) înregistrează termenul barvinok pentru o altă plantă (Vinca Minor)” (Vișovan, 2008: 20). Ipoteza e confirmată indirect de Borza (1968: 180), când menționează brebeni, brebenoc ca alte denumiri pentru bărbânoc.

bărbănoc, -oace, -ci, (bărbânoc), s.n., m. – (bot.) Plantă ierboasă, perenă, cățărătoare, cu flori albastre sau violete. Saschiu (Vinca minor): „Trăiește în pădure, la răcoare; se pune între pietrele fântânii; se fac cununi la mireasă” (Calendar 1980: 65); „Fântână cu bărbânoc, / Mi-o făcut codru soroc” (idem: 70). – Din ucr. bervinok (DLRM, DEX); de la prototipul sl. *barvinoku, cf. ucr., rus. barvinok (DER). Vișovan (2002) menționează că bărbânoc este, în graiul lăpușean, denumirea populară a brebenului (Corydalis Marshalliana). Ipoteza e confirmată indirect de Borza (1968: 180), când menționează brebeni, brebenoc ca alte denumiri pentru bărbânoc.

bărbânoc, s.m.n. v. bărbănoc.