3 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BĂNIȘÓR1, bănișori, s. m. Diminutiv al lui ban1. – Ban1 + suf. -ișor.

BĂNIȘÓR2, bănișori, s. m. Boier subaltern al banului2. – Ban2 + suf. -ișor.

BĂNIȘÓR2, bănișori, s. m. Boier subaltern al banului2. – Ban2 + suf. -ișor.

bănișor2 sm [At: (sec XVII) ap. HEM 3201 / Pl: ~i / E: ban2 + -ișor] 1-6 (Șhp) Bănuț (1-6). 7 (Bot; reg) Cărbuni (.Phyteuma spicatum). 8 (Bot; reg) Clopoței (Campanula rapunculus).

bănișór1 sm [At: (a. 1629) DOC., ap. HEM 3204 / Pl: ~i / E: ban1 + -ișor] 1-9 (Înv) Boier care avea (titlul de) subaltern al banului1 (1-3).

BĂNIȘÓR1, bănișori, s. m. diminutiv al lui ban1. – Ban1 + suf. -ișor.

BĂNIȘÓR, bănișori, s. m. (Mai ales la pl.) Diminutiv al lui ban1. Bănișorii lui sînt toți la el, pe pulpa piciorului. GALACTION, O. I 283. Pînă una-alta, a cheltuit peste o treime din puținii bănișori cu care a sosit. REBREANU, R. I 21. Nu te pune în poară, măi omule, cu împăratul iadului, ci mai bine ia-ți bănișorii și caută-ți de nevoi! CREANGĂ, P. 49.

BĂNIȘÓR1, bănișori, s. m. diminutiv al lui ban1.

BĂNIȘÓR2, bănișori, s. m. (Înv.) Subaltern al banului2 (care judeca procesele de mai mică importanță). – Din ban2 + suf. -ișor.

bănișor m. ban mărunt; 2. fam. bani: are bănișori.

2) bănișor m. (d. ban 2). Fam. Ban, para: are bănișorĭ la pungă!

1) bănișór m. (d. ban 1). Vechĭ. Judecător rural ambulant dependent de banu Craĭovei, apoĭ și de domn în restu Țăriĭ Românești. – Bănișoriĭ se numeaŭ și banĭ de județ șĭ aŭ fost desființațĭ de Const. Mavrocordatu, care a dat atribuțiunile lor celor cincĭ ispravnicĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bănișór s. m., pl. bănișóri

bănișór (bănuț, boier) s. m., pl. bănișóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BĂNIȘÓR s. v. cărbune.

BĂNIȘÓRI s. pl. v. clopoței.

bănișori s. pl. v. CLOPOȚEI.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BĂNIȘOR, com. în jud. Sălaj; 2.667 loc. (1991).

arată toate definițiile

Intrare: Bănișor
Bănișor nume propriu
nume propriu (I3)
  • Bănișor
Intrare: bănișor (monedă)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bănișor
  • bănișorul
  • bănișoru‑
plural
  • bănișori
  • bănișorii
genitiv-dativ singular
  • bănișor
  • bănișorului
plural
  • bănișori
  • bănișorilor
vocativ singular
  • bănișorule
plural
  • bănișorilor
Intrare: bănișor (persoană)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bănișor
  • bănișorul
  • bănișoru‑
plural
  • bănișori
  • bănișorii
genitiv-dativ singular
  • bănișor
  • bănișorului
plural
  • bănișori
  • bănișorilor
vocativ singular
  • bănișorule
plural
  • bănișorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bănișor (monedă)

  • 1. Diminutiv al lui ban.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: bănuț 3 exemple
    exemple
    • Bănișorii lui sînt toți la el, pe pulpa piciorului. GALACTION, O. I 283.
      surse: DLRLC
    • Pînă una-alta, a cheltuit peste o treime din puținii bănișori cu care a sosit. REBREANU, R. I 21.
      surse: DLRLC
    • Nu te pune în poară, măi omule, cu împăratul iadului, ci mai bine ia-ți bănișorii și caută-ți de nevoi! CREANGĂ, P. 49.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Ban + sufix -ișor.
    surse: DEX '09 DEX '98

bănișor (persoană)

  • 1. Boier subaltern al banului.
    surse: DEX '09

etimologie:

  • Ban + sufix -ișor.
    surse: DEX '09