3 intrări

23 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BĂNIȘÓR2, bănișori, s. m. Boier subaltern al banului2. – Ban2 + suf. -ișor.

BĂNIȘÓR2, bănișori, s. m. Boier subaltern al banului2. – Ban2 + suf. -ișor.

BĂNIȘÓR1, bănișori, s. m. Diminutiv al lui ban1. – Ban1 + suf. -ișor.

bănișór1 sm [At: (a. 1629) DOC., ap. HEM 3204 / Pl: ~i / E: ban1 + -ișor] 1-9 (Înv) Boier care avea (titlul de) subaltern al banului1 (1-3).

bănișor2 sm [At: (sec XVII) ap. HEM 3201 / Pl: ~i / E: ban2 + -ișor] 1-6 (Șhp) Bănuț (1-6). 7 (Bot; reg) Cărbuni (.Phyteuma spicatum). 8 (Bot; reg) Clopoței (Campanula rapunculus).

bănișór1 s.m. (în Ev. Med., în Țările Rom.) Boier subaltern al banului2. • pl. -i. /ban2 + -ișor.

bănișór2 s.n. Dim. al lui ban1. • pl. -i. /ban1 + -ișor.

BĂNIȘÓR1, bănișori, s. m. diminutiv al lui ban1. – Ban1 + suf. -ișor.

BĂNIȘÓR, bănișori, s. m. (Mai ales la pl.) Diminutiv al lui ban1. Bănișorii lui sînt toți la el, pe pulpa piciorului. GALACTION, O. I 283. Pînă una-alta, a cheltuit peste o treime din puținii bănișori cu care a sosit. REBREANU, R. I 21. Nu te pune în poară, măi omule, cu împăratul iadului, ci mai bine ia-ți bănișorii și caută-ți de nevoi! CREANGĂ, P. 49.

BĂNIȘÓR2, bănișori, s. m. (Înv.) Subaltern al banului2 (care judeca procesele de mai mică importanță). – Din ban2 + suf. -ișor.

BĂNIȘÓR1, bănișori, s. m. diminutiv al lui ban1.

bănișor m. ban mărunt; 2. fam. bani: are bănișori.

2) bănișor m. (d. ban 2). Fam. Ban, para: are bănișorĭ la pungă!

1) bănișór m. (d. ban 1). Vechĭ. Judecător rural ambulant dependent de banu Craĭovei, apoĭ și de domn în restu Țăriĭ Românești. – Bănișoriĭ se numeaŭ și banĭ de județ șĭ aŭ fost desființațĭ de Const. Mavrocordatu, care a dat atribuțiunile lor celor cincĭ ispravnicĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bănișór (bănuț, boier) s. m., pl. bănișóri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BĂNIȘÓRI s. pl. v. clopoței.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BĂNIȘOR, com. în jud. Sălaj; 2.667 loc. (1991).

Băn/ilă, -ișor, -ița, -ițan v. Ban I 14, 15, 16, 17.

Intrare: Bănișor
Bănișor nume propriu
nume propriu (I3)
  • Bănișor
Intrare: bănișor (monedă)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bănișor
  • bănișorul
  • bănișoru‑
plural
  • bănișori
  • bănișorii
genitiv-dativ singular
  • bănișor
  • bănișorului
plural
  • bănișori
  • bănișorilor
vocativ singular
  • bănișorule
plural
  • bănișorilor
Intrare: bănișor (persoană)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bănișor
  • bănișorul
  • bănișoru‑
plural
  • bănișori
  • bănișorii
genitiv-dativ singular
  • bănișor
  • bănișorului
plural
  • bănișori
  • bănișorilor
vocativ singular
  • bănișorule
plural
  • bănișorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bănișor, bănișorisubstantiv masculin

  • 1. Diminutiv al lui ban. DEX '09 DLRLC
    sinonime: bănuț
    • format_quote Bănișorii lui sînt toți la el, pe pulpa piciorului. GALACTION, O. I 283. DLRLC
    • format_quote Pînă una-alta, a cheltuit peste o treime din puținii bănișori cu care a sosit. REBREANU, R. I 21. DLRLC
    • format_quote Nu te pune în poară, măi omule, cu împăratul iadului, ci mai bine ia-ți bănișorii și caută-ți de nevoi! CREANGĂ, P. 49. DLRLC
etimologie:
  • Ban + sufix -ișor. DEX '09 DEX '98

bănișor, bănișorisubstantiv masculin

  • 1. Boier subaltern al banului. DEX '09
etimologie:
  • Ban + sufix -ișor. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.