BĂNIȘOR, bănișori, s. m. (Mai ales la pl.) Diminutiv al lui ban¹. Bănișorii lui sînt toți la el, pe pulpa piciorului. GALACTION, O. I 283. Pînă una-alta, a cheltuit peste o treime din puținii bănișori cu care a sosit. REBREANU, R. I 21. Nu te pune în poară, măi omule, cu împăratul iadului, ci mai bine ia-ți bănișorii și caută-ți de nevoi! CREANGĂ, P. 49.