15 definiții pentru bălărie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BĂLĂRÍE, bălării, s. f. 1. Buruiană care crește pe locuri necultivate. 2. Loc năpădit de buruieni. – Et. nec.

BĂLĂRÍE, bălării, s. f. 1. Buruiană care crește pe locuri necultivate. 2. Loc năpădit de buruieni. – Et. nec.

bălăríe sf [At: PANN, Ș. II, 12 / Pl: ~ii / E: nct] 1 Plantă necultivată, care crește spontan Vz buruiană. 2 Loc acoperit cu bălării (1) Cf pârloagă.

BĂLĂRÍE, bălării, s. f. (Mai ales la pl.) Buruiană, de obicei înaltă și stufoasă, care crește pe locuri necultivate. Toate bălăriile, scaieții, frunzele lipanului sau tufa de cucută, își scot capul din șanțul șoselei. SAHIA, N. A. 49. Potecile-au rămas pustii Și-i năpădit de bălării Pustiul din pridvor. IOSIF, PATR. 8. Dincolo, la stingă, e o cocioabă de casă, în mijlocul unui maidan plin de bălării. SLAVICI, N. I 252. Iar acum de cînd nu vii Au crescut tot bălării, Că de cînd ne-ai părăsit Cărările-au înverzit. ALECSANDRI, P. P. 280. ◊ (Uneori la sg., cu sens colectiv) Undeva lîngă cetate, Zid dărăpănat de ani... Loc de liniște pustie Înecată-n bălărie. DEȘLIU, în POEZ. N. 162. Nu simțiți cum miroase a bălărie răscoaptă de soare? CARAGIALE, O. II 98. Hora, veselă și cadențată... prăfuia-ntr-o clipă, de prin curte, bălăria. MACEDONSKI, O. I 10.

BĂLĂRÍE, bălării, s. f. 1. Buruiană (înaltă și stufoasă) care crește pe locuri necultivate. 2. Loc năpădit de buruieni. – Comp. v. sl. byli.

BĂLĂRÍE ~i f. 1) Buruiană mare și stufoasă, care crește pe terenuri necultivate. 2) Loc năpădit de asemenea buruieni. [Art. bălăria; G.-D. bălăriei] /Orig. nec.

bălărie f. iarbă crescută mare și des, buruieni netrebnice ce înneacă o câmpie: alt miros dă floarea și alt miros dă bălăria PANN. [Vechiu-rom. bâlie = slav. BYLIE, buruiană; forma bălărie e un colectiv modern, analog lui ierbărie, stufărie].

bălăríe f. (d. bîlie și suf. -ărie, ca în stufărie). Munt. Dudăŭ, loc acoperit de buruienĭ multe și marĭ: miros de bălărie, copiiĭ s’au ascuns pin bălăriĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bălăríe s. f., art. bălăría, g.-d. art. bălăríei; pl. bălăríi, art. bălăríile

bălăríe s. f., art. bălăría, g.-d. art. bălăríei; pl. bălăríi, art. bălăríile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BĂLĂRÍE s. 1. v. buruiană. 2. ogor, pârloagă. (Locul plin de buruieni se numește ~.)

BĂLĂRIE s. 1. buruiană, (pop.) dudău, (reg.) beldie, (înv.) bîlie, zizanie. (Teren plin cu ~ii.) 2. ogor, pîrloagă. (Locul plin de buruieni se numește ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bălăríe (bălăríi), s. f. – Buruiană, hățiș. Sl. bylŭ, bylije „plantă”, bylinarica „buruiană” (Cihac, II, 7; DAR), cu suf. -rie, ca ierbărie < iarbă, crăcărie < cracă, etc. Cf. bîlie.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

bălăríe, bălării, s.f. – 1. Buruiană. 2. Loc năpădit de buruieni. – Et. nec. (MDA); din bălă „buruiană” + suf. -ărie (Mihăilă, 1974).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

în bălării expr. 1. în altă parte. 2. nu se știe unde; aiurea. 3. (în fotbal – d. un șut) la mare distanță de poartă.

Intrare: bălărie
bălărie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bălărie
  • bălăria
plural
  • bălării
  • bălăriile
genitiv-dativ singular
  • bălării
  • bălăriei
plural
  • bălării
  • bălăriilor
vocativ singular
plural

bălărie

  • 1. Buruiană care crește pe locuri necultivate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: buruiană 7 exemple
    exemple
    • Toate bălăriile, scaieții, frunzele lipanului sau tufa de cucută, își scot capul din șanțul șoselei. SAHIA, N. A. 49.
      surse: DLRLC
    • Potecile-au rămas pustii Și-i năpădit de bălării Pustiul din pridvor. IOSIF, PATR. 8.
      surse: DLRLC
    • Dincolo, la stînga, e o cocioabă de casă, în mijlocul unui maidan plin de bălării. SLAVICI, N. I 252.
      surse: DLRLC
    • Iar acum de cînd nu vii Au crescut tot bălării, Că de cînd ne-ai părăsit Cărările-au înverzit. ALECSANDRI, P. P. 280.
      surse: DLRLC
    • (cu sens) colectiv Undeva lîngă cetate, Zid dărăpănat de ani... Loc de liniște pustie Înecată-n bălărie. DEȘLIU, în POEZ. N. 162.
      surse: DLRLC
    • (cu sens) colectiv Nu simțiți cum miroase a bălărie răscoaptă de soare? CARAGIALE, O. II 98.
      surse: DLRLC
    • (cu sens) colectiv Hora, veselă și cadențată... prăfuia-ntr-o clipă, de prin curte, bălăria. MACEDONSKI, O. I 10.
      surse: DLRLC
  • 2. Loc năpădit de buruieni.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: ogor pârloagă

etimologie: