Definiția cu ID-ul 414801:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
bălărie (bălării), s. f. – Buruiană, hățiș. Sl. bylŭ, bylije „plantă”, bylinarica „buruiană” (Cihac, II, 7; DAR), cu suf. -rie, ca ierbărie < iarbă, crăcărie < cracă, etc. Cf. bîlie.