opțiuni

3 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BĂLĂCÍT s. n. Bălăcire. – V. bălăci.

BĂLĂCÍT s. n. Bălăcire. – V. bălăci.

bălăcit2, ~ă a [At: HEM 2995 / Pl: ~iți, ~e / E: bălăci] (Rar) 1 Care se zbenguiește în apă. 2 (D. apă, lichide etc.) Tulburat în urma bălăcirii (2). 3 (D. ființe) Murdar prin bălăcirea (3) în noroi.

bălăcit1 sn [At: HEM 2995 / Pl: ~uri / E: bălăci] Bălăceală.

BĂLĂCÍT s. n. bălăcire.

BĂLĂCÍT s. n. Bălăcire. – V. bălăci.

BĂLĂCÍ, bălăcesc, vb. IV. Refl. și intranz. A (se) juca, a se zbengui în apă (la scăldat); a (se) bălăcări (1), bleotocări (1). – Din bg. balakam.

BĂLĂCÍ, bălăcesc, vb. IV. Refl. și intranz. A (se) juca, a se zbengui în apă (la scăldat); a (se) bălăcări (1), bleotocări (1). – Din bg. balakam.

bălăcí [At: ODOBESCU, S. III, 157 / Pzi: -cesc / E: bg балакам] 1 vr A se zbengui în apă (la scăldat) Si: (rar) a se bălăcări2. 2 vt A tulbura apa (sau alt lichid) cu mâinile. 3-4 vtr A(-și) muia mâinile într-un lichid, într-o mocirlă, murdărindu-se. 5-6 vtr (Fig) A se tăvăli (în mizerie).

BĂLĂCÍ, bălăcesc, vb. IV. Refl. și (mai rar) intranz. A se mișca în apă producînd un plescăit; a se scălda în apă (murdară) puțin adîncă; a se tăvăli. Cînd apele intrau din nou în albia veche, ei, în grădină, încă se bălăceau în mîl. GALAN, Z. E. 45. Mai la larg se bălăceau gîștele și rațele. PAS, L. I 69. Copii desculți și numai în cămăși groase... bălăceau prin șuvițele de apă. DELAVRANCEA, T. 204. Se dusese la eleșteul din apropiere și, după ce bălăcise în mocirlă, prinsese două broscuțe. CARAGIALE, S. 46. Parcă văd colo pe un biet vînător, bondoc și pîntecos, bălăcind ca vai de dînsul, pe ploaie și pe sloată, într-o luncă noroioasă. ODOBESCU, S. III 157. Fig. O, vînturători de fraze, scripcari sarbezi și smintiți, Nu vedeți în ce mocirlă de prostii vă bălăciți? VLAHUȚĂ, P. 86. ◊ Tranz. Cum de v-ați furișat în parc și ați ajuns la iaz și ce gînd v-a venit... să vă bălăciți picioarele în el. PAS, Z. I 48. Fig. [Acest ziarist] își bălăcește condeiul în toate. VLAHUȚĂ, la TDRG.

BĂLĂCÍ, bălăcesc, vb. IV. Refl., intranz. și tranz. (Adesea fig.) A (se) mișca, a (se) scălda în apă producând un plescăit. – Bg. balakam.

A SE BĂLĂCÍ mă ~ésc intranz. A face mișcări (cu mâinile și cu picioarele), jucându-se prin apă în timpul scăldatului. /<bulg. balakam

bălăcì v. a se tăvăli în noroiu, a umbla cu mâinile sau cu ciocul în apă murdară. [Bulg. BALAKAM].

bălăcésc (mă) v. refl. (bg. balákam, mă bălăcesc; rus. balákatĭ, a flecări. Rudă cu balamut). Mă lincĭuresc, mă joc în apă (ca gîștele, ca copiiĭ). – Și mă bălăcăresc. (Cp. cu clătăresc).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bălăcít s. n.

bălăcít s. n.

bălăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăcésc, imperf. 3 sg. bălăceá; conj. prez. 3 să bălăceáscă

bălăcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăcésc, imperf. 3 sg. bălăceá; conj. prez. 3 sg. și pl. bălăceáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BĂLĂCÍT s. v. bălăcire.

BĂLĂCIT s. bălăcire. (~ lui în rîu.)

BĂLĂCÍ vb. (reg.) a (se) știobâlcăi, (Mold.) a (se) linciuri, (prin Munt.) a (se) tâlbâcâi. (Se ~ toată ziua la râu.)

BĂLĂCI vb. (reg.) a (se) știobîlcăi, (Mold.) a (se) linciuri, (prin Munt.) a (se) tîlbîcîi. (Se ~ toată ziua la rîu.)

arată toate definițiile

Intrare: bălăcit (adj.)
bălăcit2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bălăcit
  • bălăcitul
  • bălăcitu‑
  • bălăcită
  • bălăcita
plural
  • bălăciți
  • bălăciții
  • bălăcite
  • bălăcitele
genitiv-dativ singular
  • bălăcit
  • bălăcitului
  • bălăcite
  • bălăcitei
plural
  • bălăciți
  • bălăciților
  • bălăcite
  • bălăcitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: bălăcit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bălăcit
  • bălăcitul
  • bălăcitu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • bălăcit
  • bălăcitului
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: bălăci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bălăci
  • bălăcire
  • bălăcit
  • bălăcitu‑
  • bălăcind
  • bălăcindu‑
 singular plural
  • bălăcește
  • bălăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bălăcesc
 (să)
  • bălăcesc
  • bălăceam
  • bălăcii
  • bălăcisem
a II-a (tu)
  • bălăcești
 (să)
  • bălăcești
  • bălăceai
  • bălăciși
  • bălăciseși
a III-a (el, ea)
  • bălăcește
 (să)
  • bălăcească
  • bălăcea
  • bălăci
  • bălăcise
plural I (noi)
  • bălăcim
 (să)
  • bălăcim
  • bălăceam
  • bălăcirăm
  • bălăciserăm
  • bălăcisem
a II-a (voi)
  • bălăciți
 (să)
  • bălăciți
  • bălăceați
  • bălăcirăți
  • bălăciserăți
  • bălăciseți
a III-a (ei, ele)
  • bălăcesc
 (să)
  • bălăcească
  • bălăceau
  • bălăciră
  • bălăciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bălăcit (s.n.)

etimologie:

  • vezi bălăci
    surse: DEX '98 DEX '09

bălăci

  • 1. A (se) juca, a se zbengui în apă (la scăldat); a (se) bălăcări, bleotocări.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bleotocări bălăcări linciuri tâlbâcâi tăvăli știobâlcăi 8 exemple
    exemple
    • Cînd apele intrau din nou în albia veche, ei, în grădină, încă se bălăceau în mîl. GALAN, Z. E. 45.
      surse: DLRLC
    • Mai la larg se bălăceau gîștele și rațele. PAS, L. I 69.
      surse: DLRLC
    • Copii desculți și numai în cămăși groase... bălăceau prin șuvițele de apă. DELAVRANCEA, T. 204.
      surse: DLRLC
    • Se dusese la eleșteul din apropiere și, după ce bălăcise în mocirlă, prinsese două broscuțe. CARAGIALE, S. 46.
      surse: DLRLC
    • Parcă văd colo pe un biet vînător, bondoc și pîntecos, bălăcind ca vai de dînsul, pe ploaie și pe sloată, într-o luncă noroioasă. ODOBESCU, S. III 157.
      surse: DLRLC
    • figurat O, vînturători de fraze, scripcari sarbezi și smintiți, Nu vedeți în ce mocirlă de prostii vă bălăciți? VLAHUȚĂ, P. 86.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Cum de v-ați furișat în parc și ați ajuns la iaz și ce gînd v-a venit... să vă bălăciți picioarele în el. PAS, Z. I 48.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv figurat [Acest ziarist] își bălăcește condeiul în toate. VLAHUȚĂ, la TDRG.
      surse: DLRLC

etimologie: