3 intrări

26 de definiții

din care

Explicative DEX

BĂLĂCIT s. n. Bălăcire. – V. bălăci.

BĂLĂCIT s. n. Bălăcire. – V. bălăci.

bălăcit2, ~ă a [At: HEM 2995 / Pl: ~iți, ~e / E: bălăci] (Rar) 1 Care se zbenguiește în apă. 2 (D. apă, lichide etc.) Tulburat în urma bălăcirii (2). 3 (D. ființe) Murdar prin bălăcirea (3) în noroi.

bălăcit1 sn [At: HEM 2995 / Pl: ~uri / E: bălăci] Bălăceală.

bălăcit s.n. Bălăcire. • /v. bălăci.

BĂLĂCIT s. n. bălăcire.

BĂLĂCIT s. n. Bălăcire. – V. bălăci.

BĂLĂCI, bălăcesc, vb. IV. Refl. și intranz. A (se) juca, a se zbengui în apă (la scăldat); a (se) bălăcări (1), bleotocări (1). – Din bg. balakam.

BĂLĂCI, bălăcesc, vb. IV. Refl. și intranz. A (se) juca, a se zbengui în apă (la scăldat); a (se) bălăcări (1), bleotocări (1). – Din bg. balakam.

bălăci [At: ODOBESCU, S. III, 157 / Pzi: -cesc / E: bg балакам] 1 vr A se zbengui în apă (la scăldat) Si: (rar) a se bălăcări2. 2 vt A tulbura apa (sau alt lichid) cu mâinile. 3-4 vtr A(-și) muia mâinile într-un lichid, într-o mocirlă, murdărindu-se. 5-6 vtr (Fig) A se tăvăli (în mizerie).

bălăci vb. IV. refl., intr. A (se) juca, a se zbengui în apă (la scăldat); (pop.; fam.) a (se) bălăcări. ◆ Ext. (despre porci; refl.) A se tăvăli prin noroi. • prez. ind. -cesc. /<bg. балаци.

BĂLĂCI (-ăcesc) vb. intr. A se juca, a se tăvăli, a călca în apă murdară, în mocirlă, în noroiu, etc.: vara... se duc de bălăcesc cîte trei ceasuri la gîrlă (BR.-VN.); bălăcind ca vai de dînsul pe ploaie și pe sloată într’o luncă noroioasă (ODOB.); vb. tr.: își bălăcește condeiul în toate (VLAH.) [bg. balakami].

BĂLĂCI, bălăcesc, vb. IV. Refl. și (mai rar) intranz. A se mișca în apă producînd un plescăit; a se scălda în apă (murdară) puțin adîncă; a se tăvăli. Cînd apele intrau din nou în albia veche, ei, în grădină, încă se bălăceau în mîl. GALAN, Z. R. 45. Mai la larg se bălăceau gîștele și rațele. PAS, L. I 69. Copii desculți și numai în cămăși groase... bălăceau prin șuvițele de apă. DELAVRANCEA, T. 204. Se dusese la eleșteul din apropiere și, după ce bălăcise în mocirlă, prinsese două broscuțe. CARAGIALE, S. 46. Parcă văd colo pe un biet vînător, bondoc și pîntecos, bălăcind ca vai de dînsul, pe ploaie și pe sloată, într-o luncă noroioasă. ODOBESCU, S. III 157. Fig. O, vînturători de fraze, scripcari sarbezi și smintiți, Nu vedeți în ce mocirlă de prostii vă bălăciți? VLAHUȚĂ, P. 86. ◊ Tranz. Cum de v-ați furișat în parc și ați ajuns la iaz și ce gînd v-a venit... să vă bălăciți picioarele în el. PAS, Z. I 48. Fig. [Acest ziarist] își bălăcește condeiul în toate. VLAHUȚĂ, la TDRG.

BĂLĂCI, bălăcesc, vb. IV. Refl., intranz. și tranz. (Adesea fig.) A (se) mișca, a (se) scălda în apă producînd un plescăit. – Bg. balakam.

A SE BĂLĂCI mă ~esc intranz. A face mișcări (cu mâinile și cu picioarele), jucându-se prin apă în timpul scăldatului. /<bulg. balakam

bălăcì v. a se tăvăli în noroiu, a umbla cu mâinile sau cu ciocul în apă murdară. [Bulg. BALAKAM].

bălăcésc (mă) v. refl. (bg. balákam, mă bălăcesc; rus. balákatĭ, a flecări. Rudă cu balamut). Mă lincĭuresc, mă joc în apă (ca gîștele, ca copiiĭ). – Și mă bălăcăresc. (Cp. cu clătăresc).

Ortografice DOOM

bălăcit s. n.

bălăcit s. n.

bălăcit s. n.

bălăci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăcesc, 3 sg. bălăcește, imperf. 1 bălăceam; conj. prez. 1 sg. să bălăcesc, 3 să bălăcească

bălăci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăcesc, imperf. 3 sg. bălăcea; conj. prez. 3 să bălăcească

bălăci vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăcesc, imperf. 3 sg. bălăcea; conj. prez. 3 sg. și pl. bălăcească

Etimologice

bălăci (-cesc, -it), vb. – A se zbengui în apă, a (se) bălăcări. Creație expresivă (Iordan, BF, II, 184); coincide cu bg. balakam, care poate fi împrumutat sin rom. (după Cihac și DAR, cuvîntul rom. provine din bg.). Este dificil de presupus că var. bălăcări, vb. (a (se) bălăci; a sta la taclale, a bîrfi, a îndruga verzi și uscate; a batjocori) ar proveni din rut., rus. balaguriti (Cihac) sau din sb. balakati (DAR), cu care are în comun izvorul expresiv. DAR nu cunoaște sensul de „a (se) bălăci” al acestui cuvînt, cu toate că este mai comun decît celelate. – Der. bălăceală, s. f. (zbenguială prin apă); bălăcitură, s. f. (bălăceală).

Sinonime

BĂLĂCIT s. v. bălăcire.

BĂLĂCIT s. bălăcire. (~ lui în rîu.)

BĂLĂCI vb. (reg.) a (se) știobâlcăi, (Mold.) a (se) linciuri, (prin Munt.) a (se) tâlbâcâi. (Se ~ toată ziua la râu.)

BĂLĂCI vb. (reg.) a (se) știobîlcăi, (Mold.) a (se) linciuri, (prin Munt.) a (se) tîlbîcîi. (Se ~ toată ziua la rîu.)

Intrare: bălăcit (adj.)
bălăcit2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bălăcit
  • bălăcitul
  • bălăcitu‑
  • bălăci
  • bălăcita
plural
  • bălăciți
  • bălăciții
  • bălăcite
  • bălăcitele
genitiv-dativ singular
  • bălăcit
  • bălăcitului
  • bălăcite
  • bălăcitei
plural
  • bălăciți
  • bălăciților
  • bălăcite
  • bălăcitelor
vocativ singular
plural
Intrare: bălăcit (bălăcire)
bălăcit1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bălăcit
  • bălăcitul
  • bălăcitu‑
plural
  • bălăcituri
  • bălăciturile
genitiv-dativ singular
  • bălăcit
  • bălăcitului
plural
  • bălăcituri
  • bălăciturilor
vocativ singular
plural
Intrare: bălăci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bălăci
  • bălăcire
  • bălăcit
  • bălăcitu‑
  • bălăcind
  • bălăcindu‑
singular plural
  • bălăcește
  • bălăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bălăcesc
(să)
  • bălăcesc
  • bălăceam
  • bălăcii
  • bălăcisem
a II-a (tu)
  • bălăcești
(să)
  • bălăcești
  • bălăceai
  • bălăciși
  • bălăciseși
a III-a (el, ea)
  • bălăcește
(să)
  • bălăcească
  • bălăcea
  • bălăci
  • bălăcise
plural I (noi)
  • bălăcim
(să)
  • bălăcim
  • bălăceam
  • bălăcirăm
  • bălăciserăm
  • bălăcisem
a II-a (voi)
  • bălăciți
(să)
  • bălăciți
  • bălăceați
  • bălăcirăți
  • bălăciserăți
  • bălăciseți
a III-a (ei, ele)
  • bălăcesc
(să)
  • bălăcească
  • bălăceau
  • bălăci
  • bălăciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bălăcit, bălăciadjectiv

rar
  • 1. Care se zbenguiește în apă. MDA2
  • 2. (Despre apă, lichide etc.) Tulburat în urma bălăcirii. MDA2
  • 3. (Despre ființe) Murdar prin bălăcirea în noroi. MDA2
etimologie:
  • bălăci MDA2

bălăcit, bălăciturisubstantiv neutru

etimologie:
  • vezi bălăci DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DLRM

bălăci, bălăcescverb

  • 1. A (se) juca, a se zbengui în apă (la scăldat); a (se) bălăcări, bleotocări. DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRLC DLRM NODEX
    • format_quote Cînd apele intrau din nou în albia veche, ei, în grădină, încă se bălăceau în mîl. GALAN, Z. R. 45. DLRLC
    • format_quote Mai la larg se bălăceau gîștele și rațele. PAS, L. I 69. DLRLC
    • format_quote Copii desculți și numai în cămăși groase... bălăceau prin șuvițele de apă. DELAVRANCEA, T. 204. DLRLC
    • format_quote Se dusese la eleșteul din apropiere și, după ce bălăcise în mocirlă, prinsese două broscuțe. CARAGIALE, S. 46. DLRLC
    • format_quote Parcă văd colo pe un biet vînător, bondoc și pîntecos, bălăcind ca vai de dînsul, pe ploaie și pe sloată, într-o luncă noroioasă. ODOBESCU, S. III 157. DLRLC
    • format_quote figurat O, vînturători de fraze, scripcari sarbezi și smintiți, Nu vedeți în ce mocirlă de prostii vă bălăciți? VLAHUȚĂ, P. 86. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Cum de v-ați furișat în parc și ați ajuns la iaz și ce gînd v-a venit... să vă bălăciți picioarele în el. PAS, Z. I 48. DLRLC
    • format_quote tranzitiv figurat [Acest ziarist] își bălăcește condeiul în toate. VLAHUȚĂ, la TDRG. DLRLC
    • format_quote Vara... se duc de bălăcesc cîte trei ceasuri la gîrlă. (BR.-VN.) CADE
  • 2. tranzitiv A tulbura apa (sau alt lichid) cu mâinile. MDA2
  • 3. A(-și) muia mâinile într-un lichid, într-o mocirlă, murdărindu-se. MDA2
  • 4. figurat A se tăvăli (în mizerie). MDA2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.