10 definiții pentru bălăcit (bălăcire)
Explicative DEX
BĂLĂCIT s. n. Bălăcire. – V. bălăci.
BĂLĂCIT s. n. Bălăcire. – V. bălăci.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
bălăcit1 sn [At: HEM 2995 / Pl: ~uri / E: bălăci] Bălăceală.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bălăcit s.n. Bălăcire. • /v. bălăci.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
BĂLĂCIT s. n. bălăcire.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BĂLĂCIT s. n. Bălăcire. – V. bălăci.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
Ortografice DOOM
bălăcit s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
bălăcit s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bălăcit s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
BĂLĂCIT s. v. bălăcire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BĂLĂCIT s. bălăcire. (~ lui în rîu.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: bălăcit (bălăcire)
bălăcit1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
bălăcit, bălăciturisubstantiv neutru
etimologie:
- bălăci DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DLRM