10 definiții pentru bălăcit (bălăcire)

Explicative DEX

BĂLĂCIT s. n. Bălăcire. – V. bălăci.

BĂLĂCIT s. n. Bălăcire. – V. bălăci.

bălăcit1 sn [At: HEM 2995 / Pl: ~uri / E: bălăci] Bălăceală.

bălăcit s.n. Bălăcire. • /v. bălăci.

BĂLĂCIT s. n. bălăcire.

BĂLĂCIT s. n. Bălăcire. – V. bălăci.

Ortografice DOOM

bălăcit s. n.

bălăcit s. n.

bălăcit s. n.

Sinonime

BĂLĂCIT s. v. bălăcire.

BĂLĂCIT s. bălăcire. (~ lui în rîu.)

Intrare: bălăcit (bălăcire)
bălăcit1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bălăcit
  • bălăcitul
  • bălăcitu‑
plural
  • bălăcituri
  • bălăciturile
genitiv-dativ singular
  • bălăcit
  • bălăcitului
plural
  • bălăcituri
  • bălăciturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bălăcit, bălăciturisubstantiv neutru

etimologie:
  • vezi bălăci DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.