10 definiții pentru bălăcire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BĂLĂCIRE, bălăciri, s. f. Acțiunea de a (se) bălăci; bălăcit. – V. bălăci.

BĂLĂCIRE, bălăciri, s. f. Acțiunea de a (se) bălăci; bălăcit. – V. bălăci.

bălăcire sf [At: COSTINESCU / Pl: ~ri / E: bălăci] 1 Bălăceală. 2 Tulburare a apei (sau a altui lichid) cu mâinile Si: bălăcit2 (2). 3 Murdărire prin muierea mâinilor într-un lichid, într-o mocirlă etc. Si: bălăcit2 (3). 4 (Fig) Tăvălire (în mizerie).

bălăcire s.f. Acțiunea de a (se) bălăci și rezultatul ei; bălăcit. • pl. -i. /v. bălăci.

BĂLĂCIRE, bălăciri, s. f. Acțiunea de a se bălăci; bălăceală. (Fig.) Ce sarbădă bălăcire într-o mlaștină de convenții și de etichete! VLAHUȚĂ, la TDRG.

BĂLĂCIRE, bălăciri, s. f. Acțiunea de a (se) bălăci.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bălăcire s. f., g.-d. art. bălăcirii; pl. bălăciri

bălăcire s. f., g.-d. art. bălăcirii; pl. bălăciri

bălăcire s. f., g.-d. art. bălăcirii; pl. bălăciri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BĂLĂCIRE s. bălăcit. (~ cuiva prin apă.)

BĂLĂCIRE s. bălăcit. (~ cuiva prin apă.)

Intrare: bălăcire
bălăcire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bălăcire
  • bălăcirea
plural
  • bălăciri
  • bălăcirile
genitiv-dativ singular
  • bălăciri
  • bălăcirii
plural
  • bălăciri
  • bălăcirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bălăcire, bălăcirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) bălăci. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote figurat Ce sarbădă bălăcire într-o mlaștină de convenții și de etichete! VLAHUȚĂ, la TDRG. DLRLC
etimologie:
  • vezi bălăci DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.