10 definiții pentru bârfă

BẤRFĂ, bârfe, s. f. (Fam.) Bârfeală. – Din bârfi (derivat regresiv).

BẤRFĂ, bârfe, s. f. (Fam.) Bârfeală. – Din bârfi (derivat regresiv).

bấrfă s. f., g.-d. art. bấrfei; pl. bấrfe

bârfă s. f., g.-d. art. bârfei; pl. bârfe

bấrfă sf [At: IORDAN, ap. DA ms / Pl: ~fe / E: drr bârfi] Bârfeală.

BÂRFĂ s. v. calomniere.

Bârfă ≠ elogiu, laudă

BÂRFĂ ~e f. fam. v. BÂRFEALĂ. /v. a bârfi


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

BÎ́RFĂ s. bîrfeală, bîrfire, bîrfit, calomnie, calomniere, cleveteală, clevetire, clevetit, defăimare, denigrare, discreditare, ponegreală, ponegrire, șoaptă, (pop.) húlă, hulíre, năpăstuíre, pî́ră, (înv. și reg.) ponosluíre, (Ban.) tonocíe, (înv.) balamuțíe, catigoríe, clevétă, mozaviríe, (fam. fig.) încondeiére, înnegríre. (Nu te pleca la ~ lor!)


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

bârfă, bârfe s. f. prostituată.

Intrare: bârfă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bârfă bârfa
plural bârfe bârfele
genitiv-dativ singular bârfe bârfei
plural bârfe bârfelor
vocativ singular
plural