9 definiții pentru bârfă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BẤRFĂ, bârfe, s. f. (Fam.) Bârfeală. – Din bârfi (derivat regresiv).

BẤRFĂ, bârfe, s. f. (Fam.) Bârfeală. – Din bârfi (derivat regresiv).

bấrfă sf [At: IORDAN, ap. DA ms / Pl: ~fe / E: drr bârfi] Bârfeală.

BÂRFĂ ~e f. fam. v. BÂRFEALĂ. /v. a bârfi


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bấrfă s. f., g.-d. art. bấrfei; pl. bấrfe

bârfă s. f., g.-d. art. bârfei; pl. bârfe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BÎRFĂ s. bîrfeală, bîrfire, bîrfit, calomnie, calomniere, cleveteală, clevetire, clevetit, defăimare, denigrare, discreditare, ponegreală, ponegrire, șoaptă, (pop.) hulă, hulire, năpăstuire, pîră, (înv. și reg.) ponosluire, (Ban.) tonocie, (înv.) balamuție, catigorie, clevetă, mozavirie, (fam. fig.) încondeiere, înnegrire. (Nu te pleca la ~ lor!)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

bârfă, bârfe s. f. prostituată.

Intrare: bârfă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bârfă
  • bârfa
plural
  • bârfe
  • bârfele
genitiv-dativ singular
  • bârfe
  • bârfei
plural
  • bârfe
  • bârfelor
vocativ singular
plural

bârfă

etimologie: