2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bâlc1 sm [At: (a. 1644) ap. HEM 3014 / Pl: ~uri / E: nct] (Reg) 1 Băltoacă. 2 Mocirlă.

bîlc n., pl. urĭ (cp. cu bulhac). Est. Rar. Bulhac.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BÂLC s. v. băltoacă, mlaștină, mocirlă, smârc.

bîlc s. v. BĂLTOACĂ. MLAȘTINĂ. MOCIRLĂ. SMÎRC.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

bấlc, bâlcuri, s.n. – (reg.) Băltoacă, mocirlă, mlaștină. ♦ (onom.) Bâlc, Bălc, Bâlcu, nume de familie (72 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Et. nec. (MDA); cuvânt autohton (Philippide, Rosetti, Brâncuș, Vraciu).

bấlc, -uri, s.n. – Băltoacă, mocirlă. Bâlc, nume de familie. – Cuvânt autohton (Philippide 1928, Rosetti 1962, Brâncuși 1983).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BÎLC cf. subst. bîlc „bahnă”; după Hasdeu, dim. < Bale. 1. Bîlc/o, -u (Dm; Ștef); -ul (16 B V 39); Bîlcani s. (Ștef); Bîlcoae t. (Dm). 2. + -ciu: Bîlciu popa (16 B III; -l armaș (17 B I 230).

Intrare: bâlc
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bâlc
  • bâlcul
  • bâlcu‑
plural
  • bâlcuri
  • bâlcurile
genitiv-dativ singular
  • bâlc
  • bâlcului
plural
  • bâlcuri
  • bâlcurilor
vocativ singular
plural
Intrare: Bâlc
Bâlc nume propriu
nume propriu (I3)
  • Bâlc
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)