18 definiții pentru bahnă
din care- explicative (11)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BAHNĂ, bahne, s. f. (Reg.) Loc mlăștinos, acoperit cu iarbă sau cu stuf; smârc. – Din ucr. bahno.
bahnă sf [At: BIBLIA (1688), ap. HEM 2342 / Pl: ~ne, -nuri / E: ucr бахно] 1 Loc mlăștinos (pe care crește papură sau stuf) Si: (îrg) băhnuiș, (reg) bahniță1, băhnar. 2 (Pop) Câmp mlăștinos. 3 (Reg) Iarbă care crește în baltă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
báhnă s.f. (reg.) Loc mlăștinos, acoperit cu iarbă, cu papură sau cu stuf; smîrc, (reg.) bahniță. Cîteva vite pasc într-o bahnă (SADOV.). • pl. -e. /<ucr. багна.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
BAHNĂ (pl. -ne) sf. 🌐 Loc mocirlos pe care crește papură și stuf, mlaștină, smîrc: stejarul cel drept crește pe munte, în aer viu și’n țelină sănătoasă, iar nu în ~ (ALECS.) [pol. rus. bagno, rut. ceh. bahno].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
BAHNĂ, bahne, s. f. (Reg.) Loc mlăștinos, acoperit cu iarbă sau stuf; smârc. – Din ucr. bahno.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
BAHNĂ, bahne, s. f. (Mold.) Loc mlăștinos, acoperit cu iarbă sau cu stuf. V. mlaștină, smîrc. Stoluri de paseri trec vîjîind, cîteva vite pasc într-o bahnă iarbă verde ca buraticul. SADOVEANU, O. VI 232. Stejarul cel drept crește pe munte, în aer viu și-n țelină sănătoasă, iar nu în bahnă. ALECSANDRI, T. 1351.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BAHNĂ, bahne, s. f. (Reg.) Loc mlăștinos, acoperit cu iarbă sau cu stuf. V. mlaștină, mocirlă. – Ucr. bahno.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BAHNĂ ~e f. Loc mlăștinos, acoperit cu iarbă sau cu stuf; smârc; mocirlă. /<ucr. bahno
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BAHNĂ s.f. (Mold.) Mlaștină, mocirlă, baltă. A: Acolo va fi veselie pasărilor și găzduire sirinelor și trestie și bahnă. DM, 2v. S-au aflat trupul lui într-o bahnă întinat. N. COSTIN; cf. NCCD (gl.). // B: Acolo veselie pasărilor, odăi de turme de trestie și bahnă. BIBLIA (1688). Etimologie: ucr. bahnó. Cf. stîrmină (2). substantiv feminin
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de dante
- acțiuni
bahnă f. Mold. băltoacă, mocirlă. [Slav. BAHNO].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
báhnă f., pl. e (rut. bagnó, smîrc, ceh. bahno, d. germ. bach, pîrăŭ). Loc umed pe unde a fost odată baltă: pin bahnă, unde maĭ este ĭarbă verde (Sadov. VR. 1911, 3, 335).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
bahnă (reg.) s. f., g.-d. art. bahnei; pl. bahne
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
bahnă (reg.) s. f., g.-d. art. bahnei; pl. bahne
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bahnă s. f., g.-d. art. bahnei; pl. bahne
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BAHNĂ s. v. băltoacă, mlaștină, mocirlă, smârc.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
bahnă s. v. BĂLTOACĂ. MLAȘTINĂ. MOCIRLĂ. SMÎRC.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
bahnă (bahne), s. f. – Loc mlăștinos, smîrc, baltă. Din rut. buhno, pol., rus. bagno, ceh. bagno, provenind din aceeași rădăcină ca germ. Bach „pîrîu” (Cihac; Berneker 38; DAR). Cuvîntul, cu der. săi, se aude numai în Mold. Der. băhniș, s. n. (loc mlăștinos); bahniță, s. f. (baltă; femeie murdară, jegoasă; țigancă); băhnos, adj. (mlăștinos); băhni, bîhni, bîhli, vb. (a se împotmoli; a se strica; a mirosi urît, a putreziciune); behliță, s. f. (pește, Rhodeus amarus), al cărui nume se explică prin gustul său rău. Dintre der., numai báhniță „țigancă” a fost acceptat în limba literară, datorită mai cu seamă întrebuințării termenului de către Ispirescu. Dicționarele (Damé, DAR, Candrea) îl explică prin „brunet” sau „urît”, ceea ce este evident inexact, ideea de bază fiind cea de „murdar, stricat ca apa stătută, puturos”; cu aceeași aplicare la persoane, cf. termenii identici împuțit, putoare, puturos. Este inutilă, prin urmare, încercarea făcută de DAR de a explica acest cuvînt prin. sl. bachati „a se făli.” În ce privește confuzia grupurilor hn și hl, cf. duhni și duhli; aceeași confuzie apare la numele rîului Bahlui, alt. der. de la bahnă, și îl explică bulhac, s. n. (baltă), cu var. bîlc (rar, Mold.), bîlc (rar, Mold.), bîlcău (rar, Munt.), bîlhac, bulhoacă, bîlhoacă, balhui.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
BÁHNĂ (< ucr.) s. f. 1. Loc mlăștinos acoperit cu rogoz sau cu stuf; smîrc. 2. Mlaștină plană, joasă (oligotrofă), situată în special în depresiunile intramontane.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
bahnă, bahnesubstantiv feminin
- 1. Loc mlăștinos, acoperit cu iarbă sau cu stuf. DEX '09 DLRLC
- Stoluri de paseri trec vîjîind, cîteva vite pasc într-o bahnă iarbă verde ca buraticul. SADOVEANU, O. VI 232. DLRLC
- Stejarul cel drept crește pe munte, în aer viu și-n țelină sănătoasă, iar nu în bahnă. ALECSANDRI, T. 1351. DLRLC
-
etimologie:
- bahno DEX '98 DEX '09