11 definiții pentru bâjbâială


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bâjbâia sf [At: COSTINESCU / V: (înv) ~băi~, (reg) băjbă~, băj~, boj~, bojbă~ / Pl: ~ieli / E: bâjbâi + ială] 1-5 Bâjbâire (1-5). 6 Ezitare. 7 Boală a oilor.

BÂJBÂIÁLĂ, bâjbâieli, s. f. Faptul de a bâjbâi; bâjbâire, bâjbâit, bâjbâitură. [Pr.: -bâ-ia-] – Bâjbâi + suf. -eală.

BÂJBÂIÁLĂ, bâjbâieli, s. f. Faptul de a bâjbâi; bâjbâire, bâjbâit, bâjbâitură. [Pr.: -bâ-ia] – Bâjbâi + suf. -eală.

BÂJBÂIÁLĂ, bâjbâieli, s. f. Faptul de a bâjbâi.

BÎJBÎIÁLĂ, bîjbîieli, s. f. Faptul de a bîjbîi; căutare prin întuneric, pe pipăite, fără a vedea.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bâjbâiálă s. f., g.-d. art. bâjbâiélii; pl. bâjbâiéli

bâjbâiálă s. f., g.-d. art. bâjbâiélii; pl. bâjbâiéli

bîjbîială, pl. bîjbîieli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BÂJBÂIÁLĂ s. bâjbâire, bâjbâit, bâjbâitură, dibuială, dibuire, dibuit, orbecăială, orbecăire, orbecăit, (înv. și reg.) orbecare. (~ prin întuneric.)

BÎJBÎIA s. bîjbîire, bîjbîit, bîjbîitură, dibuială, dibuire, dibuit, orbecăială, orbecăire, orbecăit, (înv. și reg.) orbecare. (~ prin întuneric.)

Intrare: bâjbâială
bâjbâială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bâjbâia
  • bâjbâiala
plural
  • bâjbâieli
  • bâjbâielile
genitiv-dativ singular
  • bâjbâieli
  • bâjbâielii
plural
  • bâjbâieli
  • bâjbâielilor
vocativ singular
plural

bâjbâială

etimologie:

  • Bâjbâi + sufix -eală.
    surse: DEX '98 DEX '09