opțiuni
  • info

2 intrări

17 definiții

din care

Explicative DEX

bâhlire sf [At: DA / Pl: ~ri / E: bâhli] (Mol; Buc) Clocire, împuțire (a apei sau a altor lichide).

BÂHLI, pers. 3 bâhlește, vb. IV. Refl. (Reg., mai ales despre apă) A căpăta un miros greu, de stătut (din cauza putrezirii materiilor organice). – Cf. bahnă.

bâhli vr [At: ȘEZ. VI, 64 / Pzi: ~lește / E: ctm băhui + bălhuiu] (Mol; Buc; d. apă sau lichide) A căpăta un miros greu, de stătut (din cauza putrezirii materiilor organice) Si: a se cloci, a se împuți.

bîhli vb. IV. refl. (reg., mai ales despre apă) A căpăta un miros greu, de stătut (din cauza putrezirii materiilor organice); a se cloci. Borșul ținut la căldură se bîhlește. • prez.ind. pers. 3 -ește. /bahnă + băhlui, prin contaminare + -i.

bîhlire s.f. (reg.) Clocire, împuțire (a apei sau a altor lichide). Bîhlirea apei care a stat la căldură. • pl. -i. /v. bîhli.

BÎHLI (-lesc) vb. refl. Mold. A căpăta miros greu și urît, vorb. de un lichid stătut: borșul ținut la căldură se bîhlește, adică se împuțește și se întinde (ȘEZ.).

BÎHLIT adj. p. Mold. BÎHLI. Stătut, cu miros greu și urît (vorb. de apa stătătoare din mlaștini, sau de orice lichid care a fost lăsat multă vreme într’un vas necurat): apa era ~ă și ne-am fi putut îmbolnăvi (CRG.): borș ~ (RV.-CRG.).

BÂHLI, pers. 3 bâhlește, vb. IV. Refl. (Reg., mai ales despre apă) A căpăta un miros greu de stătut (din cauza putrezirii materiilor organice). – Cf. bahnă.

BÎHLI, pers. 3 bîhlește, vb. IV. Refl. (Mold.. Bucov.; despre lichide, mai ales despre apă) A se strica, a se altera prin stagnare, căpătînd un miros greu, urît. Borșul ținut la căldură se bîhlește. ȘEZ. VI 64.

BÎHLI, pers. 3 bîhlește, vb. IV. Refl. (Reg., despre lichide) A se altera prin stagnare, căpătînd un miros urît; a se cloci. – Din bahnă.

A SE BÂHLI se ~ește intranz. 1) (despre ape stătute) A căpăta miros greu (din cauza putrezirii materiilor organice). 2) (despre produse) A-și perde proprietățile, căpătând un miros greu. /Din bahnă

bîhlésc (mă) v. refl. (din maĭ raru băhnesc, d. bahnă). Mold. Se zice despre apă cînd stagnează și se cam împute: apă bîhlită.

Ortografice DOOM

bâhli (a se ~) (reg.) (desp. bâ-hli) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se bâhlește, 3 pl. se bâhlesc, imperf. 3 sg. se bâhlea; conj. prez. 3 să se bâhlească; ger. bâhlindu-se

bâhli (a se ~) (reg.) (bâh-li) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se bâhlește, imperf. 3 sg. se bâhlea; conj. prez. 3 să se bâhlească

bâhli vb. (sil. -hli), ind. prez. 3 sg. bâhlește, imperf. 3 sg. bâhlea; conj. prez. 3 sg. și pl. bâhlească

Sinonime

BÂHLI vb. v. cloci, împuți.

bîhli vb. v. CLOCI. ÎMPUȚI.

Intrare: bâhlire
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bâhlire
  • bâhlirea
plural
  • bâhliri
  • bâhlirile
genitiv-dativ singular
  • bâhliri
  • bâhlirii
plural
  • bâhliri
  • bâhlirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: bâhli
  • silabație: bâh-li info
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bâhli
  • bâhlire
  • bâhlit
  • bâhlitu‑
  • bâhlind
  • bâhlindu‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • bâhlește
 (să)
  • bâhlească
  • bâhlea
  • bâhli
  • bâhlise
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • bâhlesc
 (să)
  • bâhlească
  • bâhleau
  • bâhliră
  • bâhliseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bâhliverb

  • 1. regional (Mai ales despre apă) A căpăta un miros greu, de stătut (din cauza putrezirii materiilor organice). DEX '09 DLRLC
    sinonime: altera cloci strica împuți
    • format_quote Borșul ținut la căldură se bîhlește. ȘEZ. VI 64. DLRLC
etimologie:
  • cf. bahnă DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.