2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bâhlire sf [At: DA / Pl: ~ri / E: bâhli] (Mol; Buc) Clocire, împuțire (a apei sau a altor lichide).

bâhlí vr [At: ȘEZ. VI, 64 / Pzi: ~lește / E: ctm băhui + bălhuiu] (Mol; Buc; d. apă sau lichide) A căpăta un miros greu, de stătut (din cauza putrezirii materiilor organice) Si: a se cloci, a se împuți.

BÂHLÍ, pers. 3 bâhlește, vb. IV. Refl. (Reg., mai ales despre apă) A căpăta un miros greu, de stătut (din cauza putrezirii materiilor organice). – Cf. bahnă.

BÂHLÍ, pers. 3 bâhlește, vb. IV. Refl. (Reg., mai ales despre apă) A căpăta un miros greu de stătut (din cauza putrezirii materiilor organice). – Cf. bahnă.

BÎHLÍ, pers. 3 bîhlește, vb. IV. Refl. (Mold.. Bucov.; despre lichide, mai ales despre apă) A se strica, a se altera prin stagnare, căpătînd un miros greu, urît. Borșul ținut la căldură se bîhlește. ȘEZ. VI 64.

BÂHLÍ, pers. 3 bâhlește, vb. IV. Refl. (Reg., despre lichide) A se altera prin stagnare, căpătând un miros urât; a se cloci. – Din bahnă.

A SE BÂHLÍ se ~éște intranz. 1) (despre ape stătute) A căpăta miros greu (din cauza putrezirii materiilor organice). 2) (despre produse) A-și perde proprietățile, căpătând un miros greu. /Din bahnă

bîhlésc (mă) v. refl. (din maĭ raru băhnesc, d. bahnă). Mold. Se zice despre apă cînd stagnează și se cam împute: apă bîhlită.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bâhlí (a se ~) (reg.) (bâh-li) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se bâhléște, imperf. 3 sg. se bâhleá; conj. prez. 3 să se bâhleáscă

bâhlí vb. (sil. -hli), ind. prez. 3 sg. bâhléște, imperf. 3 sg. bâhleá; conj. prez. 3 sg. și pl. bâhleáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BÂHLÍ vb. v. cloci, împuți.

Intrare: bâhlire
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bâhlire
  • bâhlirea
plural
  • bâhliri
  • bâhlirile
genitiv-dativ singular
  • bâhliri
  • bâhlirii
plural
  • bâhliri
  • bâhlirilor
vocativ singular
plural
Intrare: bâhli
  • silabație: bâh-li
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bâhli
  • bâhlire
  • bâhlit
  • bâhlitu‑
  • bâhlind
  • bâhlindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • bâhlește
(să)
  • bâhlească
  • bâhlea
  • bâhli
  • bâhlise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • bâhlesc
(să)
  • bâhlească
  • bâhleau
  • bâhli
  • bâhliseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bâhli

  • 1. regional (Mai ales despre apă) A căpăta un miros greu, de stătut (din cauza putrezirii materiilor organice).
    exemple
    • Borșul ținut la căldură se bîhlește. ȘEZ. VI 64.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • cf. bahnă
    surse: DEX '09 DEX '98