2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AZVÂRLÍRE, azvârliri, s. f. Acțiunea de a (se) azvârli. – V azvârli.

azvârlíre sf [At: DA / V: asv- / Pl: ~ri / E: azvârli] 1 Aruncare a unui obiect printr-o mișcare energică Si: azvârlit1 (1), zvârlire (1), zvârlit1 (1). 2 Izbire cu ceva în cineva Si: azvârlit1 (2), zvârlire (2), zvârlit1 (2). 3 Îndepărtare a ceva nefolositor Si: azvârlit1 (3), zvârlire (3), zvârlit1 (3). 4 Dare afară (din casă sau dintr-o situație oarecare) Si: azvârlit1 (4), zvârlire (4), zvârlit1 (4). 5 (D. lichidul dintr-un vas) Golire rapidă Si: azvârlit1 (5), zvârlire (5), zvârlit1 (5). 6 Răspândire a ceva prin mișcări rapide și largi Si: azvârlit1 (6), zvârlire (6), zvârlit1 (6). 7 (D. bani) Cheltuire exagerată Si: azvârlit1 (7), zvârlire (7), zvârlit1 (7). 8 (D. apă) Izvorâre cu presiune mare Si: azvârlit1 (8), zvârlire (8), zvârlit1 (8). 9 Erupere. 10 Aruncare a unui proiectil Si: azvârlit1 (10), zvârlire (10), zvârlit1 (10). 11 Scăpare de cineva Si: azvârlit1 (11), zvârlire (11), zvârlit1 (11). 12 Împingere a cuiva într-o primejdie Si: azvârlit1 (12), zvârlire (12), zvârlit1 (12). 13 Respingere. 14 Nesocotire. 15 Lovire la distanță cu ceva într-o anumită țintă Si: azvârlit1 (15), zvârlire (15), zvârlit1 (15). 16 (D. animale) Lovire cu picioarele de dinapoi Si: azvârlit1 (16), zvârlire (16), zvârlit1 (16). 17 (D. animale) Aruncare a călărețului din șa Si: azvârlit1 (17), zvârlire (17), zvârlit1 (17). 18 (D. animale) Lovire a cuiva cu o parte a corpului Si: (rar) azvârlit1 (18), zvârlire (18), zvârlit1 (18). 19 (Fig) Disprețuire. 20 Repezire. 21 Grăbire spre ceva Si: azvârlit1 (21), zvârlire (21), zvârlit1 (21). 22 Repezire spre ceva cu mare avânt Si: azvârlit1 (22), zvârlire (22), zvârlit1 (22). 23 Sărire spre a ajunge pe un loc mai înalt Si: azvârlit1 (23), zvârlire (23), zvârlit1 (23). 24 Năpustire asupra cuiva Si: azvârlit1 (24), zvârlire (24), zvârlit1 (24). 25 Efectuare rapidă a treburilor Si: azvârlit1 (25), zvârlire (25), zvârlit1 (25).

AZVÂRLÍRE, azvârliri, s. f. Acțiunea de a (se) azvârli.V. azvârli.

AZVÂRLÍRE, azvârliri, s. f. Acțiunea de a (se) azvârli.

AZVÂRLÍ, azvârl, vb. IV. 1. Tranz. A arunca ceva (departe) printr-o mișcare rapidă și violentă. ♦ A da la o parte, a înlătura (un lucru nefolositor sau vătămător). 2. Intranz. A arunca cu ceva asupra cuiva. ♦ (Mai ales despre cai) A izbi cu picioarele, a fi nărăvaș. 3. Refl. A se repezi, a se năpusti, a se avânta, a se arunca. – Contaminare între a[runca] și zvârli.

azvârli [At: MARCOVICI, C. 9/7 / V: asv~ / Pzi: azvârl, (reg) ~lesc / E: ctm arunca + zvârli] 1 vt A arunca un obiect printr-o mișcare energică. 2 vt A izbi cu ceva în ceva. 3 vt A da la o parte, a lepăda ceva nefolositor sau vătămător. 4 vt A da afară (din casă sau dintr-o situație oarecare). 5 vt (D. lichidul dintr-un vas) A deșerta repede. 6 vt A răspândi ceva prin mișcări rapide și largi. 7 vt (D. bani) A cheltui prea mult. 8 vt (Șîe) A ~ banii pe fereastră A fi foarte cheltuitor. 9 vt (D. apă) A izvorî cu presiune. 10 vt A erupe. 11 vt A arunca un proiectil. 12 vt A scăpa de cineva. 13 vt A împinge pe cineva într-o primejdie. 14 vt (Înv) A respinge. 15 vt (Înv) A nesocoti. 16 vi A lovi la distanță cu ceva într-o anumită țintă. 17 vi (Îe) A ~ cu piatra în șatră A lovi cu vorba pe departe. 18 vi (Îae) A face aluzie la ceva sau la cineva. 19 vi (Îe) A ~ cu barda-n Dumnezeu (sau în lună) A se răzvrăti contra tuturor. 20 vi (Îe) Cât ai ~ cu securea (sau cu toporul, cu praștia, cu bățul, ori cu o zburătură, cu un lemn) Foarte aproape. 21 vi (D. animale) A lovi cu picioarele de dinapoi. 22 vi (D. cai) A arunca din șa călărețul. 23 vi (D. animale) A lovi pe cineva cu o parte a corpului. 24 vt (Fig) A disprețui. 25 vr A se repezi. 26 vi A se grăbi spre ceva. 27 vi A se arunca spre ceva cu mare avânt. 28 vr A face un salt spre a ajunge pe un loc mai înalt. 29 vr A se năpusti asupra cuiva. 30 vr A se mișca iute la treabă.

AZVÂRLÍ, azvấrl, vb. IV. 1. Tranz. A arunca ceva (departe) printr-o mișcare rapidă și violentă. ♦ A da la o parte, a lepăda (un lucru nefolositor sau vătămător). 2. Intranz. A arunca cu ceva asupra cuiva. ♦ (Despre animale de ham) A izbi cu picioarele, a fi nărăvaș. 3. Refl. A se repezi, a se năpusti, a se avânta, a se arunca. – Contaminare între a[runca] și zvârli.

AZVÎRLÍ, azvîrl, vb. IV. (Uneori în concurență cu zvîrli) 1. Tranz. (De obicei cu arătarea locului sau a direcției; scopul poate fi exprimat sau subînțeles) 1. A arunca departe de sine, printr-o mișcare repede și violentă. Cine-a azvîrli buzduganul ista mai tare în sus, ai aceluia să fie banii...Ian zvîrle-l tu întăi, măi dracule! CREANGĂ, P. 56. Învață buchiile pe de rost...Ba nici gîndesc, zisei azvîrlind abecedarul sub masă. NEGRUZZI, I 9. Într-o groapă-l arunca, Pămînt pe el azvîrlea. ȘEZ. IV 133. ◊ (Obiectul aruncat este un lucru netrebnic sau nefolositor) Prinși de toate părțile, azvîrliră armele jos. DELAVRANCEA, A. 46. Cu o rugină de pușcă, pe care orice vînător ar fi azvîrlit-o în gunoi, nimerea mai bine decît altul cu o carabină ghintuită. ODOBESCU, S. III 14. Culegea la flori domnești... Culegea și nu-i plăcea, Pe toate le azvîrlea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 123. ◊ (Obiectul lansat este un proiectil) Azvîrle o ploaie de săgeți. 2. A da afară din sine, a proiecta în afară (ca urmare a unei impulsiuni lăuntrice). Gura de balaur... azvîrle apa-n sus. COȘBUC, P. I 52. Izvoarele își tulburau adîncul, ca să-și azvîrle afară undele. EMINESCU, N. 5. Etna... din sînu-i azvîrle stele-n cer. ALECSANDRI, P. III 74. ◊ Fig. Cîțiva țărani... se întoarseră... azvîrlind priviri încruntate pe ferestrele compartimentelor de clasa întîia și a doua. DUMITRIU, B. F. 8. De-aici din vatra caldă-a lumii Mi-azvîrl chemarea-n patru zări: Să nu-ncetăm o clipă lupta Pînă nu-i pace peste țări. BANUȘ, în POEZ. N. 32. II. Intranz. 1. (De obicei urmat de un complement instrumental introdus prin prep. «cu») A arunca cu ceva asupra cuiva (pentru a-l lovi sau a-l face să plece). Cine azvîrle cu bulgări? ALECSANDRI, T. I 110. 2. (Despre animale de ham) A izbi cu picioarele, a fi nărăvaș. Azvîrleau din copite, de zvînta unde loveau. ISPIRESCU, L. 28. III. Refl. A se repezi (într-o anumită direcție sau cu un anumit scop), a se precipita cu mare avînt. Veneau nopți întunecoase; cerul se căptușea cu nouri plumburii, vîntul se azvîrlea gemînd în geamuri. SADOVEANU, O. I 433. Fac vreo două sărituri mai potrivite, mă azvîrl peste gard, de parcă nici nu l-am atins, și-mi pierd urma. CREANGĂ, A. 50. ♦ A ajunge într-un loc (mai ridicat) printr-o săritură îndemînatică. Moș Nichifor se azvîrle pe capră, dă bici iepelor. CREANGĂ, P. 117. Boierul... se azvîrle pe-un cal și ține numai o fugă. CREANGĂ, P. 159. ◊ Fig. Pînă un copil să sugă, Se azvîrle ca vîrlugă Și rîșnește tot în fugă... într-o clipă ea frămîntă. ALECSANDRI, P. P. 353. – Forme gramaticale: prez. ind. pers. 3 sg. și pl. azvîrlă, prez. conj. pers. 3 azvîrle.Prez. ind. și: azvîrlu.

AZVÎRLÍRE s. f. Acțiunea de a azvîrli. V. zvîrlire.

AZVÂRLÍ, azvârl, vb. IV. I. Tranz. 1. A arunca ceva (departe) printr-o mișcare repede și violentă. 2. A da afară din sine, a proiecta în afară. Gura de balaur... azvârle apa-n sus (COȘBUC). II. Intranz. A arunca cu ceva asupra cuiva. Cine azvârle cu bulgări? (ALECSANDRI). ♦ (Despre animale de ham) A izbi cu picioarele, a fi nărăvaș. III. Refl. A se repezi, a se avânta, a se precipita; a ajunge într-un loc printr-o săritură. [Prez. ind. pers. 3 sg. și pl. azvârlă] – Comp. sb. vrljiti, bg. hvărljan.

A SE AZVÂRLÍ mă azvârl intranz. rar A se arunca cu lăcomie sau cu violență; a se repezi; a se năpusti; a năvăli; a năpădi; a tăbărî. /v. a zvârli

A AZVÂRLÍ azvârl 1. tranz. 1) A face să ajungă printr-o mișcare bruscă la o oarecare depărtare; a arunca. ~ mingea. 2) A îndepărta considerând inutil; a arunca. Paharul s-a stricat și l-am azvârlit 2. intranz. 1) A da cu ceva (în cineva sau în ceva); a arunca. ~ cu bolovani în gard. 2) (mai ales despre cai) A lovi cu picioarele (din urmă); a da cu copita. /v. a zvârli

asvârlì v. a arunca cu multă repeziciune și violență: și valuri peste valuri s’asvârl spumegătoare AL. [Serb. VRLITI].

azvî́rl și -rlu (sud) și zv- (nord), a v. tr. (vsl. su-vrŭliti, sîrb. vrljati, a azvîrli; bg. hvrŭliam, pop. fŭrliam, azvîrl, vŭrl, vrŭl, violent. – El azvîrle, să azvîrle și -rlă. V. sfirlă, vîrlan, zvîrlugă). Arunc (maĭ ales cu violență): azvîrl ceva la gunoĭ. Fig. Eŭ zvîrl ochiĭ (ChN. I, 251). V. intr. Acest băĭat azvîrle cu petre’n oamenĭ. Izbesc cu copitele: caiĭ azvîrle din picioare, cu copitele.

zvîrl, -ít, -itúră, V. azvîrl.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

azvârlíre s. f., g.-d. art. azvârlírii; pl. azvârlíri

azvârlíre s. f., g.-d. art. azvârlírii; pl. azvârlíri

!azvârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. azvấrl, 3 sg. azvấrle, 3 pl. azvấrlă, imperf. 3 sg. azvârleá; conj. prez. 3 să azvấrle

azvârlí vb., ind. prez. 1 sg. azvârl, 3 sg. azvârlă/azvârle, 3 pl. azvârlă/ azvârl, imperf. 3 sg. azvârleá; conj. prez. 3 sg. și pl. azvârle

azvîrli (ind. prez. 1 sg. azvîrl, 3 sg. și pl. azvîrlă, conj. azvîrle)

arată toate definițiile

Intrare: azvârlire
azvârlire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • azvârlire
  • azvârlirea
plural
  • azvârliri
  • azvârlirile
genitiv-dativ singular
  • azvârliri
  • azvârlirii
plural
  • azvârliri
  • azvârlirilor
vocativ singular
plural
Intrare: azvârli
verb (VT330)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • azvârli
  • azvârlire
  • azvârlit
  • azvârlitu‑
  • azvârlind
  • azvârlindu‑
singular plural
  • azvârle
  • azvârliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • azvârl
(să)
  • azvârl
  • azvârleam
  • azvârlii
  • azvârlisem
a II-a (tu)
  • azvârli
(să)
  • azvârli
  • azvârleai
  • azvârliși
  • azvârliseși
a III-a (el, ea)
  • azvârle
  • azvârlă
(să)
  • azvârle
  • azvârlea
  • azvârli
  • azvârlise
plural I (noi)
  • azvârlim
(să)
  • azvârlim
  • azvârleam
  • azvârlirăm
  • azvârliserăm
  • azvârlisem
a II-a (voi)
  • azvârliți
(să)
  • azvârliți
  • azvârleați
  • azvârlirăți
  • azvârliserăți
  • azvârliseți
a III-a (ei, ele)
  • azvârle
  • azvârlă
(să)
  • azvârle
  • azvârleau
  • azvârli
  • azvârliseră
azvârli2 (1 -lu) verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a
verb (VT338)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • azvârli
  • azvârlire
  • azvârlit
  • azvârlitu‑
  • azvârlind
  • azvârlindu‑
singular plural
  • azvârle
  • azvârliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • azvârlu
(să)
  • azvârlu
  • azvârleam
  • azvârlii
  • azvârlisem
a II-a (tu)
  • azvârli
(să)
  • azvârli
  • azvârleai
  • azvârliși
  • azvârliseși
a III-a (el, ea)
  • azvârle
  • azvârlă
(să)
  • azvârle
  • azvârlea
  • azvârli
  • azvârlise
plural I (noi)
  • azvârlim
(să)
  • azvârlim
  • azvârleam
  • azvârlirăm
  • azvârliserăm
  • azvârlisem
a II-a (voi)
  • azvârliți
(să)
  • azvârliți
  • azvârleați
  • azvârlirăți
  • azvârliserăți
  • azvârliseți
a III-a (ei, ele)
  • azvârle
  • azvârlă
(să)
  • azvârle
  • azvârleau
  • azvârli
  • azvârliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

azvârlire

  • 1. Acțiunea de a (se) azvârli.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • vezi azvârli
    surse: DEX '09 DEX '98

azvârli

  • 1. tranzitiv A arunca ceva (departe) printr-o mișcare rapidă și violentă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: arunca poligni attach_file 4 exemple
    exemple
    • Cine-a azvîrli buzduganul ista mai tare în sus, ai aceluia să fie banii... – Ian zvîrle-l tu întăi, măi dracule! CREANGĂ, P. 56.
      surse: DLRLC
    • Învață buchiile pe de rost... – Ba nici gîndesc, zisei azvîrlind abecedarul sub masă. NEGRUZZI, I 9.
      surse: DLRLC
    • Într-o groapă-l arunca, Pămînt pe el azvîrlea. ȘEZ. IV 133.
      surse: DLRLC
    • Azvârle o ploaie de săgeți.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A da la o parte, a înlătura (un lucru nefolositor sau vătămător).
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: înlătura attach_file 3 exemple
      exemple
      • Prinși de toate părțile, azvîrliră armele jos. DELAVRANCEA, A. 46.
        surse: DLRLC
      • Cu o rugină de pușcă, pe care orice vînător ar fi azvîrlit-o în gunoi, nimerea mai bine decît altul cu o carabină ghintuită. ODOBESCU, S. III 14.
        surse: DLRLC
      • Culegea la flori domnești... Culegea și nu-i plăcea, Pe toate le azvîrlea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 123.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A da afară din sine, a proiecta în afară (ca urmare a unei impulsii lăuntrice).
    surse: DLRLC sinonime: proiecta attach_file 5 exemple
    exemple
    • Gura de balaur... azvîrle apa-n sus. COȘBUC, P. I 52.
      surse: DLRLC
    • Izvoarele își tulburau adîncul, ca să-și azvîrle afară undele. EMINESCU, N. 5.
      surse: DLRLC
    • Etna... din sînu-i azvîrle stele-n cer. ALECSANDRI, P. III 74.
      surse: DLRLC
    • figurat Cîțiva țărani... se întoarseră... azvîrlind priviri încruntate pe ferestrele compartimentelor de clasa întîia și a doua. DUMITRIU, B. F. 8.
      surse: DLRLC
    • figurat De-aici din vatra caldă-a lumii Mi-azvîrl chemarea-n patru zări: Să nu-ncetăm o clipă lupta Pînă nu-i pace peste țări. BANUȘ, în POEZ. N. 32.
      surse: DLRLC
  • 3. intranzitiv A arunca cu ceva asupra cuiva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Cine azvîrle cu bulgări? ALECSANDRI, T. I 110.
      surse: DLRLC
    • 3.1. (Mai ales despre cai) A izbi cu picioarele, a fi nărăvaș.
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Azvîrleau din copite, de zvînta unde loveau. ISPIRESCU, L. 28.
        surse: DLRLC
  • 4. reflexiv A se repezi, a se năpusti, a se avânta, a se arunca.
    exemple
    • Veneau nopți întunecoase; cerul se căptușea cu nouri plumburii, vîntul se azvîrlea gemînd în geamuri. SADOVEANU, O. I 433.
      surse: DLRLC
    • Fac vreo două sărituri mai potrivite, mă azvîrl peste gard, de parcă nici nu l-am atins, și-mi pierd urma. CREANGĂ, A. 50.
      surse: DLRLC
    • 4.1. A ajunge într-un loc (mai ridicat) printr-o săritură îndemânatică.
      exemple
      • Moș Nichifor se azvîrle pe capră, dă bici iepelor. CREANGĂ, P. 117.
        surse: DLRLC
      • Boierul... se azvîrle pe-un cal și ține numai o fugă. CREANGĂ, P. 159.
        surse: DLRLC
      • figurat Pînă un copil să sugă, Se azvîrle ca vîrlugă Și rîșnește tot în fugă... Într-o clipă ea frămîntă. ALECSANDRI, P. P. 353.
        surse: DLRLC

etimologie: