2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

azura vt [At: DN3 / Pzi: ~réz / E: fr azurer] A albăstri ușor produsele textile albe pentru a îndepărta slaba colorație galbenă.

AZURÁ, azurez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A albăstri ușor produsele textile albe. – Din fr. azurer.

AZURÁ, azurez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A albăstri ușor produsele textile albe – Din fr. azurer.

AZURÁ vb. I. tr. A albăstri ușor produsele textile albe pentru a îndepărta slaba colorație galbenă pe care acestea o au la început. [< fr. azurer].

AZURÁ vb. tr. a albăstri ușor produsele textile albe, pentru a îndepărta slaba colorație galbenă pe care acestea o au la început. (< fr. azurer)

azúr, ~ă [At: NEGRUZZI, S. I, 30 / Pl: sn -uri, a -i, ~e / E: fr azur, lat azzurunt] 1-2 a, sn (Care are) culoarea albastru-verzui deschis. 3-4 a, sn (Care are) culoarea cerului senin. 5 sn (Pex) Vopsea de culoarea azur (2).

AZÚR s. n. Culoare albastră-deschisă (ca cerul); albastrul cerului. Azurul se deschide larg, Fug norii speriați în lături. BENIUC, V. 11. Cade foaie după foaie Peste-azurul de pe boltă. MACEDONSKI, O. I 204. Ochii lui albaștri ca azurul... dovedeau curaj. NEGRUZZI, S. I 30. ◊ (Adjectival, rar) Din tainica pădure Apare luna mare cîmpiilor azure. EMINESCU, O. I 63.

AZÚR I. s. n. 1.. albastrul cerului. 2. culoarea albastru-deschis. II. adj. ca azurul. (< fr. azur)

*azúr, -ă adj. (it. azzuro, azur, fr. azur, lazulită, sp. azul, albastru, d. ar. al azurd, pers. lazvard, lazurd, lağurd, lazulită. V. lapis-lazuli, lazur). Albastru ca ceru. S. n., pl. urĭ. Coloarea albastră: azuru ceruluĭ. – Fals azurat orĭ azuriŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

azurá vb., ind. prez. 1 sg. azuréz, 3 sg. și pl. azureáză


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

azúr (-ruri), s. n.1. Culoarea albăstrie a boltei cerești, cer. – 2. (Adj.) Albastru. Fr. azur.Der. azurat, adj. (albastru); azurită, s. f. (azurit); azuriu, adj. (albăstriu).

Intrare: azura
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • azura
  • azurare
  • azurat
  • azuratu‑
  • azurând
  • azurându‑
singular plural
  • azurea
  • azurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • azurez
(să)
  • azurez
  • azuram
  • azurai
  • azurasem
a II-a (tu)
  • azurezi
(să)
  • azurezi
  • azurai
  • azurași
  • azuraseși
a III-a (el, ea)
  • azurea
(să)
  • azureze
  • azura
  • azură
  • azurase
plural I (noi)
  • azurăm
(să)
  • azurăm
  • azuram
  • azurarăm
  • azuraserăm
  • azurasem
a II-a (voi)
  • azurați
(să)
  • azurați
  • azurați
  • azurarăți
  • azuraserăți
  • azuraseți
a III-a (ei, ele)
  • azurea
(să)
  • azureze
  • azurau
  • azura
  • azuraseră
Intrare: azur (adj.)
azur2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • azur
  • azurul
  • azu
  • azura
plural
  • azuri
  • azurii
  • azure
  • azurele
genitiv-dativ singular
  • azur
  • azurului
  • azure
  • azurei
plural
  • azuri
  • azurilor
  • azure
  • azurelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

azura

  • 1. tehnică A albăstri ușor produsele textile albe.
    surse: DEX '09 DN

etimologie:

azur (adj.)

  • 1. Ca azurul.
    surse: MDN '00 un exemplu
    exemple
    • Din tainica pădure Apare luna mare cîmpiilor azure. EMINESCU, O. I 63.
      surse: DLRLC

etimologie: