2 intrări

8 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AZTÉC, -Ă, azteci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-o uniune de triburi amerindiene care au trăit în regiunea centrală a statului Mexic. 2. Adj. Care aparține aztecilor (1), privitor la azteci. – Din fr. Aztèque.

aztec, ~ă [At: BOGZA, C. O. 47 / Pl: ~eci, ~ece / E: fr aztèque] 1-2 smf, a (Persoană) care aparține populației autohtone a Mexicului. 3 a Referitor la azteci (1). 4 a Specific aztecilor (1). 5 a De azteci (1).

AZTÉC, -Ă, azteci, -ce, s. m. și f. 1. S. m. și f. Persoana care făcea parte dintr-o uniune de triburi amerindiene care au trăit în Mexic. 2. Adj. Care aparține aztecilor (1), privitor la azteci. – Din fr. Aztèque.

AZTÉC, -Ă I. adj., s. m. f. (amerindian) care face parte dintr-o uniune de triburi din regiunea centrală a Mexicului. ◊ (s. n.) dialect vorbit de azteci. II. adj. care aparține aztecilor. ♦ arta ~ă = arta precolumbiană. (< fr. aztèque)

Azteci pl. numele unui popor foarte civilizat care locuia în Mexic la sosirea lui Fernan Cortez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

aztec adj. m., s. m., pl. azteci; adj. f., s. f. aztecă, pl. aztece

aztéc s. m., adj. m., pl. aztéci; f. sg. aztécă, g.-d. art. aztécei, pl. aztéce

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

AZTÉC, Ă (< fr. {i}) s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Triburi amerindiene din reg. centrală a statului Mexic, din familia de limbi uto-aztecă. A., una dintre ramurile populației cicimecilor, au coborît stepele nordice ale Mexicului precolumbian și au cucerit și supus terit. ale triburilor învecinate (toltecii, mixtecii, huaxtecii, olmecii și zapotecii) întemeind o vastă stăpînire în reg. Americii Centrale. Între 1325 și 1370 au ocupat ins. din L. Texcoco unde și-au fondat capitala statului, Tenochtitlán (astăzi Ciudad de Mexico), dînd naștere unei strălucitoare civilizații căreia i-au pus capăt conchistadorii spanioli conduși de Hernán Cortés (1519-1521). ♦ Persoană care face parte din această populație. 2. Adj. Care aparține a (1), privitor la a.Arta a. v. artă precolumbiană.

Intrare: aztec (adj.)
aztec1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aztec
  • aztecul
  • aztecu‑
  • azte
  • azteca
plural
  • azteci
  • aztecii
  • aztece
  • aztecele
genitiv-dativ singular
  • aztec
  • aztecului
  • aztece
  • aztecei
plural
  • azteci
  • aztecilor
  • aztece
  • aztecelor
vocativ singular
plural
Intrare: aztec (s.m.)
aztec2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aztec
  • aztecul
  • aztecu‑
plural
  • azteci
  • aztecii
genitiv-dativ singular
  • aztec
  • aztecului
plural
  • azteci
  • aztecilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

aztec, azteadjectiv

etimologie:

aztec, aztecisubstantiv masculin
azte, aztecesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care făcea parte dintr-o uniune de triburi amerindiene care au trăit în regiunea centrală a statului Mexic. DEX '09 MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.