2 intrări

15 definiții

ÁZIMĂ, azime, s. f. Pâine nedospită (consumată de mozaici la Paști și, de asemenea, folosită de catolici și de Biserica armeană la împărtășanie). – Din ngr. ázima.

ÁZIMĂ, azime, s. f. Turtă de aluat nedospit, coaptă de obicei sub spuză (folosită de catolici la împartășanie). – Din ngr. ázima.

ÁZIMĂ, azime, s. f. Turtă făcută din aluat (de făină de grîu sau de secară) nedospit și coaptă de obicei sub spuză. Azima veche-mpletită cu lacrimi de sînge N-o dăm copiilor noștri. BANUȘ, B. 85. Fă o azimă de grîu curat. RETEGANUL, P. V 27. Făcură o azimă, luară și nițică legumă, le puseră la traistă și plecară. ISPIRESCU, L. 285.

ÁZIMĂ, azime, s. f. Turtă de aluat nedospit, coaptă de obicei sub spuză. – Ngr. azima.

ázimă s. f., g.-d. art. ázimei; pl. ázime

ázimă s. f., g.-d. art. ázimei; pl. ázime

ÁZIMĂ s. (BIS.) 1. (înv.) pâine. (~ este folosită la împărtășania ortodoxă.) 2. pască. (~ este mâncată de mozaici la Paști.)

nu e folosită de ortodocși, ci consumată de mozaici de Paște sau folosită de catolici la împărtășanie - dante

ázimă (ázime), s. f. – Pîine de aluat nedospit. – Var. azmă. Mr. adzîmă, megl. azim. Gr. ἄζυμος (Murnu 9, Diculescu, Elementele, 472). Este cuvînt popular, probabil intrat în rom. din primele secole ale creștinismului; cf. ven. azme, calabr. áyimo, port. asmo, (REW 850). – Der. azăm, adj. (care nu fermentează; se spune în Trans. despre conservele în oțet sau saramură care încă nu s-au făcut); azimioară, s. f. (turtă); azimit, s. n. (înv., sărbătoare a azimei, în religia iudaică), din ngr. ἀζυμίτης.

ÁZIMĂ ~e f. Turtă din aluat nedospit coaptă pe vatră sau pe spuză (folosită de catolici la împărtășanie). /<ngr. ázima

azimă f. 1. pâine nedospită, turtă coaptă în spuză; sărbătoarea azimilor, Paștele Evreilor. [Gr. mod. AZYMOS, nedospit].

ázimă și ázmă f., pl. e (ngr. ázyma, turte coapte nedospite, d. ázymos, nedospit). Pîne [!] nedospită. Turtă. Varză azimă (Rar), varză crudă, nemurată. – Jidaniĭ numesc azimă turtele pe care le prepară de Paște, ca amintire a pîniĭ pe care zic eĭ c´aŭ mîncat-o strămoșiĭ lor cînd aŭ fost alungațĭ din Egipt. Această zi se cheamă sărbătoarea azimelor. Catoliciĭ cred că Hristos s´a servit tot de azimă la cina cea de taĭnă, și de aceĭa o obișnuĭesc la împărtășanie, pe cînd ortodocșiĭ se servesc de pîne dospită. V. hostie și lipie.

ázim, -ă [At: COD. VOR. 15/5 / V: (reg) adzăm, adzâm, azăm, azâm, azm, ~ă / Pl: ~i, -e / E: ngr αζυμος] 1 sf Turtă de făină de grâu sau de secară, făcută din aluat nedospit și coaptă sub spuză (folosită de catolici la împărtășanie). 2 sf Pâine nedospită. 3 sf Turtă coaptă în spuză. 4 a (Șîs pâine ~ă) Nedospit. 5 a (Reg; d. legume; îf azmă) Crud. 6 a (Reg; d. legume; îf azmă) Care nu s-a murat bine. 7 a (Reg; d. varză; îf azmă) Dulce. 8 a (Reg; d. varză; îf azmă) Acru. 9 a (Reg; d. varză; îf azmă) Negătit.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ÁZIMĂ s. (BIS.) 1. (înv.) pî́ine. (~ este folosită la împărtășania ortodoxă.) 2. pască. (~ este mîncată de mozaici la paști.)

AZIMĂ galbănă, b., mold., 1707 (BCI VII 11; Sd VII 324), < subst.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

ázimă, azime s. f. Pâine nedospită. ♦ Pâine nedospită care se pregătea la evrei în ajunul Paștilor și se consuma după un anumit ritual în amintirea scoaterii lor din robia egipteană. ♦ Sărbătoarea azimelor v. Paști; Pesach. ♦ Pâine nedospită pe care catolicii o folosesc la împărtășanie, spre deosebire de ortodocși, care folosesc pâine dospită. – Din gr. azima.

Intrare: azimă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular azimă azima
plural azime azimele
genitiv-dativ singular azime azimei
plural azime azimelor
vocativ singular
plural
Intrare: Azimă
Azimă
nume propriu (I3)