17 definiții pentru azbest asbest

AZBÉST s. n. Minereu fibros de culoare albă sau verzuie, care nu arde, folosit în industrie, ca material izolant. [Acc. și: ázbest.Var.: asbést s. n.] – Din fr. asbeste.

AZBÉST s. n. Minereu fibros și mătăsos de culoare albă, din care se fac diferite piese și țesături neinflamabile și izolatoare. [Acc. și: ázbestVar.: asbést s. n.] – Din fr. asbeste.

AZBÉST, azbesturi, s. n. Mineral fibros de culoare albă, rău conducător de căldură și electricitate, din care se fac țesături, cartoane și benzi izolatoare, rezistente la foc. Șorț de azbest.Un grup de tineri jucau tenis, în cămăși de mătase, pantaloni albi și pantofi speciali cu pingele de azbest. BART, E. 113.

AZBÉST, azbesturi, s. n. Mineral fibros de culoare albă, din care se fac diferite piese și țesături neinflamabile. – Fr. asbeste (< gr.).

azbést sn [At: Ltr2 / A și: azbest / V: asb- / Pl: ~uri / E: fr asbeste] Minereu alb, fibros și mătăsos, din care se fac piese și țesături neinflamabile și izolatoare.

AZBÉST s.n. Silicat de calciu și de magneziu natural, rău conducător de electricitate, folosit pentru confecționarea de garnituri, de țesături neinflamabile etc. [Pl. -turi. / < fr. asbeste, cf. lat. asbestus, gr. asbestos – nestins].

ÁZBEST s. n. silicat natural de magneziu, cu contextură fibroasă, neinflamabil, la fabricarea țesăturilor și izolatorilor termici. (< fr. asbeste, gr. asbestos)

AZBÉST ~uri n. Mineral fibros, rezistent la căldură, întrebuințat în industrie, în special ca izolant. /<fr. asbeste

*azbést (vgr. ásbestos, nestins). O substanță minerală de natura amiantuluĭ. Se prezentă [!] supt formă de fire lungĭ și mătăsoase care se pot țese. La un foc moderat rezistă și nu se topesc de cît la o mare temperatură.

ASBÉST s. n. v. azbest.

ASBÉST s. n. v. azbest.

asbést s. m. – Minereu fibros de culoare albă. – Mr. azveste „var”. Fr. asbeste, din gr. ἀσβέστης. Cuvîntul mr. reproduce pronunțarea din ngr.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

AZBÉST (‹ fr. {i}; {s} gr. asbestos „necombustibil”) s. n. Amfibol de culoare verde-gălbui, cu aspect fibros, format în urma metamorfismului în șisturile cristaline sau prin transformarea hidrotermală a rocilor ultrabazice bogate în magneziu. Este incombustibil, inalterabil la foc, rău conducător de căldură și electricitate. Poate fi țesut și amestecat cu alt material.

Intrare: azbest
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular azbest azbestul
plural azbesturi azbesturile
genitiv-dativ singular azbest azbestului
plural azbesturi azbesturilor
vocativ singular
plural
asbest
substantiv neutru (N24) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular asbest asbestul
plural asbesturi asbesturile
genitiv-dativ singular asbest asbestului
plural asbesturi asbesturilor
vocativ singular
plural